Ai primit o donație de la părinți? Clauza din contract care contează la moștenire și ce pot cere ceilalți frați
O casă sau o sumă de bani primită de la un părinte în timpul vieții poate conta la împărțirea moștenirii. Efectele depind inclusiv de existența unei clauze de scutire de raport în actul de donație. Aceasta poate permite copilului să păstreze avantajul primit, însă nu înlătură dreptul celorlalți copii la partea de moștenire protejată prin lege.
Ce înseamnă raportul donației
Potrivit articolului 1146 din Codul civil, raportul donațiilor privește descendenții și soțul supraviețuitor care vin efectiv și împreună la moștenirea legală. În condițiile prevăzute de lege, aceștia trebuie să readucă la moștenire donațiile primite de la persoana decedată fără scutire de raport.
De exemplu, dacă un părinte i-a donat unui copil un apartament, valoarea acestuia poate fi luată în calcul la împărțirea moștenirii între copii. Copilul care a primit deja bunul poate primi mai puțin din patrimoniul rămas, în funcție de valoarea donației și de cotele succesorale.
Raportul nu presupune automat restituirea apartamentului. Articolul 1151 stabilește că acesta se face prin echivalent, inclusiv prin scăderea valorii donației din partea moștenitorului obligat la raport sau prin plata unei sume către ceilalți moștenitori. Raportarea în natură este posibilă în condițiile speciale prevăzute de lege.
Clauza care poate schimba împărțirea moștenirii
Codul civil prevede că donațiile făcute cu scutire de raport nu sunt supuse acestui mecanism. Scutirea poate apărea chiar în contractul de donație sau într-un act ulterior, întocmit într-una dintre formele cerute de lege pentru liberalități, potrivit articolului 1150.
Prin această clauză, părintele poate urmări ca bunul donat să reprezinte un avantaj pentru copilul beneficiar, fără ca valoarea sa să fie egalizată între moștenitori prin raport. De aceea, formularea contractului contează atunci când se stabilește ce poate cere fiecare copil la succesiune.
Scutirea de raport nu înseamnă însă scutire de reducțiune. Cele două mecanisme au scopuri diferite. Raportul privește luarea în considerare a donațiilor la împărțirea moștenirii legale, în timp ce reducțiunea protejează rezerva succesorală atunci când donațiile sau dispozițiile testamentare o încalcă.
Ce drepturi păstrează ceilalți copii
Copiii se numără printre moștenitorii rezervatari. Articolul 1088 stabilește că rezerva fiecăruia reprezintă jumătate din cota pe care ar fi primit-o ca moștenitor legal, în absența donațiilor sau a dezmoștenirilor.
Pentru acest calcul nu sunt analizate doar bunurile rămase pe numele părintelui la deces. Legea prevede scăderea datoriilor succesorale și adăugarea, numai pentru calcul, a valorii donațiilor relevante. Astfel, transferarea unui bun în timpul vieții nu îl scoate automat din analiza necesară stabilirii rezervei.
Un exemplu ipotetic arată diferența. Un părinte are doi copii, nu există soț supraviețuitor, datorii, alte bunuri sau alte donații, iar bunul donat unuia dintre copii cu scutire de raport este evaluat, potrivit regulilor succesorale, la 400.000 de lei. Fiecare copil ar avea o cotă legală de jumătate, iar rezerva fiecăruia ar reprezenta un sfert din baza de calcul, adică 100.000 de lei.
În aceste condiții, copilul care nu a primit donația poate cere întregirea rezervei sale de 100.000 de lei. Scutirea de raport nu îi dă însă dreptul să solicite automat jumătate din valoarea bunului. Modul efectiv de întregire a rezervei depinde de regulile aplicabile reducțiunii și de situația proprietății.
Când poate fi cerută reducțiunea donației
Reducțiunea poate interveni după deschiderea moștenirii, la cerere. Faptul că un copil a primit o donație mai mare decât ceilalți nu duce, prin el însuși, la desființarea contractului. Trebuie stabilit dacă donația încalcă rezerva succesorală, iar reducțiunea operează în măsura necesară întregirii acesteia.
Persoanele interesate pot ajunge la o înțelegere. Dacă nu există acord, reducțiunea poate fi invocată în instanță. În cazul mai multor moștenitori rezervatari, ea operează numai în limita rezervei celui care a solicitat-o și îi profită acestuia.
Articolul 1095 prevede un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunea în reducțiune, calculat de la deschiderea moștenirii sau, după caz, de la pierderea posesiei bunurilor vizate. Dacă donația excesivă nu era cunoscută, termenul începe când moștenitorul a aflat despre existența și caracterul ei excesiv. Invocarea reducțiunii pe cale de excepție are un regim distinct, fiind imprescriptibilă.
Nota redacției Playtech – Acest material are caracter informativ, nu substituie consultanța juridică. Pentru situații concrete, recomandăm consultarea unui avocat sau consilier juridic.