Apartamentul este pe numele soțului, dar tu ai plătit ratele. Ce drepturi ai asupra locuinței în caz de divorț
Este o situație în care se pot afla multe familii din România: apartamentul apare în acte pe numele unuia dintre soți, în timp ce ratele sunt achitate ani la rând din veniturile familiei sau chiar direct din contul celuilalt. La divorț sau după decesul proprietarului, întrebarea apare inevitabil: cine are dreptul la locuință și ce se întâmplă cu banii plătiți?
Faptul că apartamentul este pe numele soțului nu rezolvă automat problema
Primul lucru care trebuie verificat este momentul și modalitatea în care a fost dobândit apartamentul, precum și regimul matrimonial ales de soți.
Potrivit art. 339 din Codul civil, în regimul comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, în principiu, bunuri comune în devălmășie. Asta înseamnă că simplul fapt că în contract apare numai unul dintre soți nu transformă automat locuința într-un bun exclusiv al acestuia.
Există însă excepții importante. De exemplu, bunurile dobândite prin moștenire sau donație sunt, de regulă, bunuri proprii. La fel, poate fi bun propriu un apartament cumpărat cu valori care înlocuiesc un bun propriu, dacă situația poate fi demonstrată.
Situația este diferită și dacă soții au ales prin convenție matrimonială separația de bunuri. În acest regim, fiecare este, în principiu, proprietar exclusiv asupra bunurilor dobândite în nume propriu.
Dar dacă apartamentul era al soțului înainte de căsătorie?
Aici apare una dintre situațiile cele mai interesante. Să presupunem că soțul cumpără apartamentul înainte de căsătorie și contractează un credit pe 30 de ani. După căsătorie, soția achită ani întregi ratele direct din contul ei.
Plata ratelor nu o transformă automat în coproprietară asupra apartamentului. Locuința poate rămâne bunul propriu al soțului, însă plățile efectuate în timpul căsătoriei pot deveni relevante la stabilirea raporturilor patrimoniale dintre soți.
Mai există un detaliu esențial: Codul civil prevede că veniturile din muncă scadente în timpul comunității sunt bunuri comune. Prin urmare, faptul că rata a plecat din contul bancar personal al unuia dintre soți nu înseamnă neapărat că a fost achitată juridic din „banii lui personali”. Dacă suma provine din salariul încasat în timpul comunității legale, acesta este, în principiu, venit comun.
De ce pot deveni importante extrasele de cont
La divorț, bunurile comune trebuie lichidate și împărțite. Legea pornește de la prezumția că soții au avut o contribuție egală, dar această prezumție poate fi răsturnată prin probe.
Art. 357 din Codul civil prevede că stabilirea cotelor se face în funcție de contribuția fiecărui soț atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune.
Aici pot conta extrasele bancare, contractele, ordinele de plată și alte documente care arată proveniența banilor și modul în care au fost achitate obligațiile.
Nu funcționează însă formula simplă: „Eu am plătit 70% dintre rate, deci primesc automat 70% din apartament”. Instanța analizează situația patrimonială concretă și natura bunului.
Ce se întâmplă dacă proprietarul moare
Decesul complică lucrurile și mai mult. Dacă locuința este bun comun, trebuie mai întâi stabilită partea care aparținea deja soțului supraviețuitor. Numai partea care aparținea persoanei decedate intră în masa succesorală.
Codul civil stabilește expres că, atunci când comunitatea încetează prin deces, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii celui decedat.
Dacă apartamentul era însă bunul propriu al persoanei decedate, el intră, în principiu, în succesiune, iar drepturile soțului supraviețuitor vor trebui analizate potrivit regulilor moștenirii.
Tocmai de aceea, într-o asemenea situație, nu este suficient să te uiți la numele scris pe contract. Data cumpărării, sursa banilor, regimul matrimonial și dovada plăților pot schimba radical rezultatul, atât la divorț, cât și la succesiune.