Ce înseamnă retrogradarea României în zona „junk” și cum ar fi afectați direct românii. Temerile BNR înaintea verdictului S&P

România așteaptă vineri seară unul dintre cele mai importante verdicte financiare ale anului. Agenția S&P Global Ratings urmează să publice evaluarea ratingului suveran, într-un moment în care leul este sub presiune, iar euro a depășit joi 5,34 lei pe piața interbancară. Miza este mare: România se află deja pe ultima treaptă a categoriei recomandate investițiilor, iar o retrogradare ar însemna coborârea în zona numită informal „junk”.

Ce înseamnă, de fapt, un rating „junk”

Ratingul de țară poate fi privit, într-o variantă simplificată, ca o notă pe care agențiile internaționale o acordă capacității unui stat de a-și plăti datoriile. Cu cât nota este mai bună, cu atât investitorii consideră că riscul este mai mic și sunt dispuși să împrumute statul la costuri mai reduse.

România se află în prezent la limita inferioară a categoriei „investment grade”, adică a statelor ale căror obligațiuni sunt considerate eligibile pentru investiții de către o categorie largă de investitori instituționali. O coborâre cu o treaptă ar muta ratingul S&P sub acest prag.

„Junk” nu înseamnă că România intră în incapacitate de plată și nici că statul nu se mai poate împrumuta. Înseamnă însă că investiția în datoria sa este considerată mai riscantă. În consecință, investitorii pot cere dobânzi mai mari, iar unele fonduri care, prin propriile reguli, nu pot deține obligațiuni sub investment grade pot fi obligate să își reducă expunerea.

Tocmai aceasta este una dintre marile mize ale deciziei de vineri.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Scenariul 1: S&P păstrează România în categoria recomandată investițiilor

Acesta ar însemna că România rămâne deasupra pragului „junk”. Nu ar rezolva automat problemele economice și nici nu ar garanta o scădere imediată a euro, însă ar elimina, cel puțin temporar, unul dintre riscurile care apasă asupra piețelor.

Purtătorul de cuvânt al BNR, Dan Suciu, consideră că există argumente pentru menținerea ratingului.

„Cert este că sunt argumente suficiente pentru a păstra ratingul de către S&P. Nu am semnale că ar urma ceva, dar, evident, decizia este a agenției”, a declarat acesta. Printre elementele favorabile menționate se numără scăderea inflației și reducerea deficitului, deși rămân semne de întrebare privind construcția bugetului pentru 2027.

Menținerea ratingului ar reduce riscul unor vânzări forțate de obligațiuni românești și ar putea calma o parte din tensiunea acumulată înaintea verdictului. Totuși, România ar rămâne vulnerabilă, în condițiile în care situația politică și continuarea consolidării fiscale sunt urmărite atent de agențiile de rating.

Vezi și:

Scumpiri în lanț din octombrie. Cât vor costa în plus alimentele, serviciile, hainele și electrocasnicele

Ce înseamnă pentru români reducerea deficitului despre care vorbește Mugur Isărescu. De la taxe și prețuri, până la dobânzi

Scenariul 2: România este retrogradată în „junk”

Efectele nu ar apărea toate în dimineața următoare și nu există o formulă prin care să putem spune că o retrogradare va duce automat euro la o anumită valoare sau va majora ratele cu o anumită sumă.

Primul impact ar putea apărea însă pe piețele financiare. Investitorii ar putea cere randamente mai mari pentru a cumpăra obligațiuni românești, ceea ce ar însemna că statul se împrumută mai scump. În plus, anumite fonduri care au mandate restrictive privind activele sub investment grade ar putea vinde titluri românești. Riscul unor asemenea vânzări este urmărit deja de piață.

De aici, efectele se pot transmite treptat către populație. Dacă statul plătește dobânzi mai mari, o parte mai mare din buget merge către costurile datoriei și rămân mai puțini bani disponibili pentru alte cheltuieli. Guvernul poate fi astfel pus sub presiune suplimentară pentru reducerea deficitului, prin limitarea unor cheltuieli, creșterea veniturilor sau o combinație între cele două.

Cum ar putea simți românii efectele

O altă zonă sensibilă este cursul de schimb. Euro a trecut joi de 5,34 lei pe piața interbancară, într-o zi în care atenția investitorilor era deja îndreptată către verdictul S&P. BNR spune însă că nu poate stabili dacă piața a inclus deja în curs riscul unei eventuale decizii negative.

Dan Suciu a respins ideea unei „prăbușiri” a leului.

„N-aș spune că s-a prăbușit. Într-adevăr, a crescut (euro n.r.)”, a declarat purtătorul de cuvânt al BNR. Acesta a explicat că România traversează o perioadă în care incertitudinile persistă, economia nu performează, iar volatilitatea cursului era anticipată.

O depreciere suplimentară a leului ar putea deveni vizibilă pentru populație prin produsele importate, vacanțele și plățile în euro sau ratele denominate în valută. În timp, un leu mai slab poate alimenta și inflația prin scumpirea importurilor.

Există apoi problema dobânzilor. BNR trebuie să țină cont simultan de curs, inflație și condițiile monetare. Tocmai de aceea Dan Suciu avertizează că stabilizarea cursului este legată și de evoluția dobânzilor.

„E important să găsim un echilibru între curs și dobânzi. Asta e ce facem zilele următoare, să găsim un echilibru, așa încât variațiile acestea să nu fie ca astăzi”, a spus reprezentantul BNR. „Este o situație complicată și avem toate motivele să o considerăm ca atare.”

De ce scăderea rezervelor BNR atrage atenția

Tensiunile apar într-un moment în care rezervele valutare ale BNR au coborât de la 64,865 miliarde de euro la sfârșitul lunii august la 60,060 miliarde de euro la 30 septembrie. Scăderea este de aproximativ 4,8 miliarde de euro.

Totuși, suma nu trebuie interpretată integral drept bani utilizați pentru apărarea leului. În septembrie au existat ieșiri de 8,107 miliarde de euro, dintre care aproximativ 2,684 miliarde au reprezentat rate și dobânzi aferente datoriei publice în valută.

Verdictul S&P nu închide însă problema

Chiar dacă S&P menține ratingul, România nu iese din zona de risc. Fitch și Moody’s au menținut până acum țara în categoria investment grade, iar problema centrală rămâne capacitatea autorităților de a continua reducerea deficitului și de a construi un buget credibil pentru 2027. Materialul furnizat arată că perspectiva negativă și incertitudinea politică rămân elemente importante în evaluările agențiilor.

Pentru românul obișnuit, ratingul de țară poate părea o noțiune îndepărtată, rezervată piețelor financiare. În realitate, legătura poate ajunge până la bugetul familiei: un stat care se împrumută mai scump suportă costuri mai mari cu dobânzile, iar o eventuală presiune asupra leului și a dobânzilor se poate transmite în prețuri și în costul finanțării.

Diferența esențială dintre cele două scenarii este, așadar, aceasta: menținerea ratingului ar elimina pentru moment riscul imediat al trecerii sub pragul investment grade, în timp ce o retrogradare ar deschide o perioadă în care statul ar putea plăti mai mult pentru finanțare, iar presiunile asupra cursului, dobânzilor și bugetului ar putea crește. Efectele asupra populației nu ar fi neapărat instantanee, dar s-ar putea transmite treptat prin economie.

Piața auto din România frânează: înmatriculările de mașini noi scad cu 11%, dar electricele merg în sens opus