Revoluție medicală, un plasture ar putea repara inimile deteriorate și salva pacienții cu insuficiență cardiacă

Cercetătorii au făcut un pas major în tratarea insuficienței cardiace avansate prin dezvoltarea unui plasture biologic capabil să repare inimile deteriorate. Această inovație medicală promite să ofere o alternativă viabilă pentru pacienții care nu pot beneficia de un transplant de inimă sau pentru care opțiunile de tratament sunt limitate, relatează The Guardian.

Insuficiența cardiacă: o problemă globală

Potrivit studiilor recente, insuficiența cardiacă afectează peste 64 de milioane de oameni la nivel mondial. Această afecțiune gravă poate avea cauze multiple, inclusiv infarctul miocardic, hipertensiunea arterială și bolile coronariene. Tratamentul tradițional implică de multe ori transplantul de inimă, dar numărul limitat de donatori și costurile ridicate ale pompelor cardiace artificiale reprezintă obstacole majore.

Aici intervine noua descoperire: plasturele biologic implantabil, care conține țesut cardiac activ ce ajută inima să se contracte mai eficient, oferă o nouă speranță pentru cei aflați în stadii avansate ale bolii.

Cum funcționează plasturele biologic

Echipa de cercetători de la Centrul Medical Universitar din Göttingen, Germania, a dezvoltat plasturele folosind celule prelevate din sânge și „reprogramate” pentru a acționa precum celulele stem. Acestea pot fi transformate în diverse tipuri de celule, iar în cazul plasturului, au fost convertite în celule musculare cardiace și celule de țesut conjunctiv.

Plasturele este încorporat într-un gel de colagen și crescut într-o matriță specială până la formarea unor plăcuțe hexagonale. Acestea sunt apoi atașate pe o membrană de aproximativ 5×10 cm, dimensiunea optimă pentru a fi implantate pe inimile pacienților umani.

Profesorul Wolfram-Hubertus Zimmermann, unul dintre autorii studiului, a explicat că țesutul cardiac din plasture are caracteristici similare unui mușchi cardiac de doar patru până la opt ani. „Implantăm mușchi tânăr în pacienți cu insuficiență cardiacă,” a subliniat el.

Avantajele plasturului biologic

O problemă majoră în tratarea insuficienței cardiace este că injecțiile directe cu celule musculare cardiace pot provoca efecte adverse periculoase, cum ar fi apariția tumorilor sau a aritmiilor letale. Totuși, plasturele biologic minimizează aceste riscuri, deoarece permite administrarea unui număr mai mare de celule într-un mod controlat, fără efecte secundare semnificative.

Într-un articol publicat în jurnalul Nature, cercetătorii au descris modul în care plasturii au fost testați inițial pe maimuțe rhesus sănătoase, fără a provoca formarea de tumori sau aritmii. După șase luni de la implantare, animalele au prezentat o îngroșare a peretelui cardiac, semn că țesutul nou contribuia activ la funcționarea inimii.

În cazul maimuțelor cu insuficiență cardiacă cronică, rezultatele au fost și mai promițătoare, cercetătorii observând o îmbunătățire a capacității de contracție a peretelui inimii.

Primul test uman: o intervenție minim invazivă

Echipa de cercetători a aplicat această tehnologie și pe un pacient uman – o femeie de 46 de ani cu insuficiență cardiacă avansată. În acest caz, plasturele a fost creat din celule prelevate de la un donator și a fost cusut pe inima pacientei printr-o intervenție chirurgicală minim invazivă.

După trei luni, pacienta a primit un transplant de inimă, iar inima îndepărtată a fost analizată pentru a observa starea plasturilor implantați. Cercetătorii au constatat că plasturii supraviețuiseră și dezvoltaseră o rețea de vase de sânge, ceea ce demonstrează capacitatea lor de integrare și adaptare în organism.

Limitările și perspectivele viitoare

Deși plasturele biologic promite să fie o descoperire revoluționară, cercetătorii atrag atenția că acesta nu va putea înlocui complet transplantul de inimă. Pentru a funcționa optim, plasturele necesită între trei și șase luni pentru a-și exercita efectele terapeutice, ceea ce îl face potrivit doar pentru pacienții care nu necesită o intervenție urgentă.

Un alt aspect important este faptul că utilizarea celulelor provenite de la donatori impune necesitatea unui tratament de suprimare a sistemului imunitar pentru a preveni respingerea plasturelui. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că soluția este mai eficientă și mai rapidă decât crearea unui plasture individualizat pentru fiecare pacient.

Până în prezent, 15 pacienți au beneficiat de această tehnologie, iar echipa de la Göttingen continuă testele clinice pentru a evalua îmbunătățirile funcției cardiace pe termen lung. Profesorul Ingo Kutschka a explicat că scopul nu este să înlocuiască transplantul de inimă, ci să ofere o alternativă pacienților aflați în îngrijire paliativă, care au o rată de mortalitate de 50% în decurs de 12 luni.

Concluzii: Un nou orizont în tratamentul insuficienței cardiace

Studiul a fost întâmpinat cu entuziasm de experții din domeniu. Profesorul Sian Harding de la Imperial College din Londra a descris cercetarea drept „o descoperire revoluționară”, menționând că tehnologia necesită totuși îmbunătățiri pentru a asigura maturizarea completă a țesutului cardiac și accelerarea dezvoltării fluxului sanguin.

Profesorul Ipsita Roy, de la Universitatea din Sheffield, a evidențiat și ea potențialul imens al plasturelui biologic: „Conceptul este clar – putem repara zonele afectate ale inimii, iar intervenția este mult mai puțin invazivă decât un transplant de inimă.”

Dacă viitoarele studii clinice vor demonstra eficacitatea acestei tehnologii, plasturele biologic ar putea deveni una dintre cele mai importante inovații medicale ale secolului, schimbând viețile a milioane de pacienți cu insuficiență cardiacă din întreaga lume.