De ce femeile nu trăiau mai mult decât bărbații în Evul Mediu. Răspunsul stă ascuns în oase, arată ultimele cercetări

Pentru majoritatea culturilor din lume, femeile au avut întotdeauna un avantaj biologic în ceea ce privește longevitatea, depășindu-i pe bărbați în speranța de viață. Însă, în Londra medievală, acest avantaj a dispărut complet. Un nou studiu arată că, în această perioadă, speranța de viață a femeilor și a bărbaților era aproape identică, un fenomen rar întâlnit în istorie.

O descoperire ascunsă în oase

Cercetarea, condusă de antropologul Samantha Yaussy de la Universitatea James Madison, a analizat resturi scheletice descoperite în cimitirele din Londra medievală. Folosind biomarkeri precum hipoplazia liniară a smalțului dentar (LEH), osteoartrita (OA) și formarea de os nou periostal (PNBF), cercetătorii au evaluat semnele de stres fizic pe care oamenii le-au suferit în timpul vieții.

Aceste markeri oferă o imagine detaliată a dificultăților cu care s-au confruntat oamenii din Evul Mediu, inclusiv boli, malnutriție și traume. În special, șanțurile descoperite pe dinți au indicat perioade în care organismul a oprit temporar producția de smalț din cauza bolilor sau foametei.

Yaussy explică faptul că aceste semne reprezintă o „arhivă permanentă” a provocărilor biologice din timpul vieții, ajutându-i pe cercetători să înțeleagă cum trăiau și supraviețuiau oamenii într-o epocă lipsită de medicină modernă.

Rolul patriarhatului în mortalitatea medievală

Un aspect interesant al studiului este analiza modului în care structurile sociale patriarhale au influențat ratele de supraviețuire. Spre deosebire de paradoxul modern al mortalității, unde femeile trăiesc mai mult decât bărbații în ciuda ratelor mai mari de morbiditate, în Londra medievală diferențele dintre sexe în ceea ce privește rezistența fizică și speranța de viață au fost minime.

Cercetătorii sugerează că acest fenomen se datorează accesului inegal la resurse și condiții de viață. Bărbații beneficiau de privilegii culturale, inclusiv o alimentație mai bună, condiții de muncă mai puțin riscante și acces sporit la resurse. În schimb, femeile erau mai des implicate în îngrijirea bolnavilor, ceea ce le expunea la boli contagioase și condiții precare de igienă.

Antropologul Sharon DeWitte de la Universitatea din Colorado Boulder, co-autoare a studiului, subliniază că aceste inegalități culturale explică diferențele reduse în longevitate. „Este o problemă culturală”, spune DeWitte, explicând cum distribuția resurselor în rândul copiilor și adulților a fost dictată de priorități sociale, în special în favoarea moștenitorilor de sex masculin.

Paradoxul osteologic – ce ne spun oasele

Interpretarea scheletelor medievale vine cu provocări unice, pe care cercetătorii le numesc „paradoxul osteologic”. De exemplu, scheletele cu semne vizibile de stres, cum ar fi leziuni osoase sau deformări, nu aparțin neapărat celor mai bolnavi indivizi. Dimpotrivă, aceste semne se formează în timp, indicând faptul că persoanele respective au supraviețuit suficient de mult pentru a se recupera parțial.

În contrast, cei care au murit rapid din cauza bolilor acute sau a condițiilor dure au lăsat în urmă schelete care pot părea în mod înșelător sănătoase. Această ambiguitate face ca analiza să fie dificilă, dar cu ajutorul unor modele statistice avansate, cercetătorii au reușit să deosebească semnele de fragilitate de cele de reziliență.

Concluzii – lecții din trecut

Studiul oferă o perspectivă fascinantă asupra modului în care inegalitățile sociale și condițiile de viață din Evul Mediu au eliminat avantajul biologic al femeilor în privința longevității. Spre deosebire de situația actuală, în care femeile trăiesc semnificativ mai mult decât bărbații, analiza scheletelor medievale sugerează că structurile patriarhale și lipsa accesului egal la resurse au avut un impact devastator asupra supraviețuirii femeilor.

Această cercetare arată că, în ciuda progreselor în domeniul medicinei și al egalității sociale, este esențial să înțelegem rădăcinile istorice ale inegalităților pentru a combate efectele lor persistente. Oasele medievale ne oferă nu doar o fereastră spre trecut, ci și lecții valoroase despre reziliență, vulnerabilitate și rolul culturii în modelarea sănătății umane.