Adevărul despre zonele albastre în care ai crede că oamenii trăiesc mai mult. Sardinia sau Okinawa sunt doar câteva exemple

De ani buni, conceptul de zone albastre a captivat imaginația publicului și a comunității științifice. Okinawa (Japonia), Ikaria (Grecia), Ogliastra (Sardinia) și Nicoya (Costa Rica) sunt doar câteva dintre regiunile considerate oaze ale longevității, unde oamenii trăiesc adesea peste 90 sau chiar 100 de ani, aparent datorită unui stil de viață simplu, echilibrat și conectat la comunitate. Dar sunt aceste date cu adevărat solide sau doar o combinație de mituri, erori și excepții bine ambalate?

Un val recent de critici sugerează că nu totul este atât de clar cum pare, iar adevărul din spatele acestor regiuni „magice” este mai complicat decât imaginea promovată în documentare sau cărți de dezvoltare personală.

Longevitatea uimitoare sau… statistici greșite?

Termenul blue zones a fost popularizat de exploratorul american Dan Buettner, care a remarcat o rată de centenari de până la zece ori mai mare decât media din SUA în anumite regiuni. Teoria sa se bazează pe factori precum dieta predominant vegetală, mișcarea naturală zilnică, sprijinul comunitar și evitarea stresului.

Însă cercetătorul Saul J. Newman, de la Oxford Institute of Population Aging, a pus serios la îndoială validitatea acestor afirmații. Într-o analiză publicată în 2019, Newman a observat că numărul de supercentenari (persoane care depășesc vârsta de 110 ani) a scăzut cu până la 82% în SUA după introducerea certificatelor de naștere – ceea ce sugerează că multe dintre înregistrările anterioare erau inexacte sau chiar frauduloase.

El subliniază că zonele albastre împărtășesc unele caracteristici neașteptate: venituri mici, rate ridicate ale criminalității, alfabetizare redusă și speranță de viață națională sub medie. Toate acestea, spune Newman, ar trebui să reducă longevitatea, nu să o crească. Ipoteza sa? Mulți dintre acești centenari ar putea fi rezultatul unor greșeli de înregistrare sau fraude legate de pensii.

Într-un nou studiu din 2024, Newman a mers și mai departe, semnalând o anomalie statistică: o concentrare ciudată a datelor de naștere ale supercentenarilor în zile divizibile cu 5 – un posibil indiciu al manipulării sau rotunjirii frauduloase a datelor.

Replica experților: datele sunt reale, dar avantajul dispare

Cercetătorii implicați direct în studierea zonelor albastre resping ferm acuzațiile lui Newman. În cazul Sardiniei, spun ei, vârstele centenarilor au fost verificate riguros prin documente oficiale, registre bisericești datând din secolul XVII și reconstrucții genealogice complete ale familiilor. Au fost eliminate chiar și cazurile rare de posibile schimburi de identitate între frați.

În Nicoya, Costa Rica, cercetările s-au bazat pe date extrase din registrul civil, nu pe autodeclarații. Criticile legate de fraudă sau erori în date nu sunt susținute de dovezile disponibile, susțin aceștia.

Totuși, chiar și cei care apără validitatea datelor recunosc o realitate dură: avantajul longevitații dispare. Un studiu realizat în 2023 de demograful Luis Rosero-Bixby arată că bărbații născuți în Nicoya după 1930 nu mai trăiesc semnificativ mai mult decât restul populației. De fapt, cei născuți în 1945 au o rată a mortalității cu 10% mai mare.

Situația este similară în Okinawa, unde generațiile tinere nu mai beneficiază de longevitatea părinților și bunicilor lor. Alimentația occidentalizată, sedentarismul și noile condiții sociale au început să erodeze avantajele istorice ale acestor regiuni.

Zonele albastre: mit, realitate sau ambele?

Așadar, trăiesc oamenii din zonele albastre cu adevărat mai mult? Răspunsul pare a fi: au trăit, dar nu neapărat pentru motivele crezute și probabil nu o vor mai face mult timp. Este posibil ca stilul de viață să fi jucat un rol major, dar la fel de posibil este ca evidențele istorice incomplete sau inexacte să fi exagerat această longevitate.

Ce e sigur e că magia zonelor albastre a început să pălească în fața modernizării. Iar lecția de fond este că, deși putem învăța din obiceiurile sănătoase ale unor comunități tradiționale, nu ar trebui să le mitologizăm fără o analiză critică. Într-un final, longevitatea nu e doar despre dietă și socializare, ci și despre sistemele care documentează, confirmă și contextualizează ceea ce înseamnă cu adevărat „a trăi mai mult”, conform Popsci.com.