Zmeură sau smeură: Ce variantă este corectă și care este originea cuvântului

de: Iulian Ioncea
01 10. 2024

În limba română, există unele cuvinte care pot genera confuzii atunci când vine vorba de forma lor corectă. Un astfel de cuvânt este cel care denumește fructul dulce și aromat, de culoare roșie, ce crește în pădurile și grădinile noastre: zmeura.

Totuși, nu puțini sunt cei care folosesc termenul „smeură”, ceea ce ridică întrebarea: care variantă este cea corectă?

Aceste confuzii apar adesea din cauza diferențelor regionale sau a evoluției limbii de-a lungul timpului, dar o privire mai atentă asupra acestui cuvânt și a regulilor lingvistice din spatele său ne poate ajuta să clarificăm dilema.

Zmeură – forma corectă

Potrivit normelor actuale ale limbii române, cuvântul corect este „zmeură”. Aceasta este forma oficială consemnată în dicționare, precum și în lucrările academice sau în publicațiile de specialitate.

Numele provine din slavonul „zmeŭ”, care înseamnă „balaur” sau „șarpe”. În trecut, „zmeul” era un simbol al forței și puterii, astfel că fructul a primit această denumire datorită aspectului său aspru și robust.

De-a lungul timpului, „zmeură” a devenit forma standard și acceptată, fiind singura variantă recunoscută de Academia Română. Orice altă formă, precum „smeură”, este considerată incorectă din punct de vedere gramatical și nu este recomandată în uzul oficial al limbii.

De unde vine confuzia între zmeură și smeură

Confuzia între „zmeură” și „smeură” este cauzată, în mare parte, de influențele regionale și de vorbirea populară. În unele părți ale țării, sunetul „z” este adesea înlocuit cu „s” în vorbirea colocvială, ceea ce duce la apariția unor forme incorecte, precum „smeură”.

Această variație nu este însă recunoscută oficial și este considerată o greșeală. Folosirea unor forme greșite poate fi influențată și de faptul că anumite cuvinte au evoluat în diferite direcții în diferite regiuni ale țării.

În unele zone, schimbările fonetice sunt mai frecvente și mai ușor acceptate în limbajul cotidian, dar acest lucru nu înseamnă că formele rezultate sunt corecte din punct de vedere gramatical.

De asemenea, confuzia poate veni și din analogia cu alte cuvinte care încep cu „s” și sunt similare ca structură. Un exemplu ar putea fi „smântână”, care începe cu aceeași consoană „s”, ceea ce poate duce la asocieri greșite în mintea vorbitorilor.