Trădarea lui Radu de la Afumați. Patru domnii, 20 de bătălii. Boierii l-au executat în biserică pe ginerele lui Neagoe Basarab
Radu de la Afumați, cunoscut și sub numele de Radu Paisie sau Radu Paisie III, a fost domnitor al Țării Românești în patru rânduri, în perioada 1522 şi 1529. El a fost unul dintre cei mai controversați domnitori din istoria Țării Românești, fiind implicat în numeroase intrigări politice și conflicte cu alte puteri din regiune. A sfârșit executat de boieri într-o biserică.
Rivalitatea cu Vladislav al III-lea
Radu de la Afumați rămâne, și-n zilele noastre, una dintre cele mai influente și provocatoare figuri din istoria Ţării Româneşti ai secolului al XVI-lea. Cu patru domnii la activ, își impune autoritatea prin forță și abilități militare remarcabile.
Domnitorul se implică într-o serie de confruntări violente, purtând nu mai puțin de 20 de bătălii, majoritatea dintre ele sfârșind victorioase.
Cu toate acestea, lupta sa pentru putere nu este una constantă, fiind nevoit să se lupte cu diverse rivalități și trădări care îi amenință, în permanență, poziția.
Unul dintre factorii cheie în revenirea lui Radu de la Afumaţi pe tronul Țării Românești îl reprezintă sprijinul boierilor din neamul Craioveştilor, una dintre cele mai influente familii nobiliare din Ţara Românească.
Se căsătorește cu fiica lui Neagoe Basarab
Mariajul lui Radu de la Afumați cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, unul dintre cei mai influenți voievozi din istoria românească, îi consolidează poziția în rândul boierilor și a nobilimii locale.
Rivalitățile interne și alianțele schimbătoare îl pun într-o situație fragilă în fața adversarilor săi. Prima domnie a lui Radu de la Afumați este de scurtă durată, acesta fiind înlăturat de pe tron de către turci în favoarea lui Vladislav al III-lea.
”Astăzi, voevodul Ţării Româneşti ce a alungat pe cel pus de sultan, a venit şi a sărutat mâna sultanului, spunând că recunoaşte ca dreaptă suveranitatea lui şi că voieşte să fie tributarul lui, pentru care lucru a fost bine primit şi s-a înapoiat cu bine”, scria istoricul Eudoxiu Hurmuzachi despre Radu de la Afumaţi.
Domnitorul nu are parte de pace, întrucât dușmanul său nu renunță definitiv la putere, fiind reinstaurant, pentru o scurtă perioadă de timp, pe tron, în aprilie 1525.
În luna august a aceluiași ani, banul Pârvu îl asasinează pe Vladislav, Radu de la Afumaţi redevenind domnitorul Ţării Româneşti.
”Radu de la Afumaţi, deşi nu se vorbeşte foarte mult despre el în cărţile de istorie, a fost unul dintre domnitorii importanţi ai Ţării Româneşti. Datorită lui ţara nu a devenit paşalâc turcesc”, relatează, în lucrările sale, istoricul sucevean Ilie Gliga.
Este asasinat de către boieri în Casa Domnului
La începutul anului 1526, Radu de la Afumaţi și Ruxandra Basarab ajung împreună, în fața altarului, pentru a-și jura iubire eternă.
Uniunea celor doi devine, însă, scânteia pentru conflicte politice viitoare, mariajul stârnind invidia și furia în sufletul lui Ștefăniță, domnitor al Moldovei și fost pretendent al fiicei lui Neagoe Basarab.
Nemulțumirile și rivalitățile interne duc la declanșarea unei conspirații fatale împotriva domnitorului Radu de la Afumați.
În 1529, o grupare de boieri condusă de postelnicul Drăgan și vornicul Neagoe organizează un complot împotriva lui Radu de la Afumați.
Voievodul este trădat, capturat și executat, fără milă, de către nobili într-o biserică din apropierea orașului Râmnicu Vâlcea, chiar sub ochii preotului lăcașului sfânt. În aceeași zi tragică, fiul său, Vlad, a fost și el ucis.
Domnitorul este înmormântat la Mânăstirea Curtea de Argeș
După tragicul său sfârșit, trupul neînsuflețit al lui Radu de la Afumaţi este înhumat la Mănăstirea Curtea de Argeș, un loc sacru care avea să devină mărturie a curajului și sacrificiului său în lupta pentru țară.
Pe placa de mormânt a voievodului este inscripționat un mesaj remarcabil, enumerând toate cele 20 de bătălii pe care le-a purtat în timpul domniei sale.
Radu de la Afumaţi continuă să fie onorat și comemorat pentru curajul și sacrificiul său. Locul său de odihnă devine un simbol al măreției și demnității sale, o amintire vie a luptei pentru libertate și independență.