Spitalul Colțea, cea mai veche unitate medicală din România. Pacienții primeau hrană, haine și adăpost. Incendiul și cutremurele nu l-au doborât

În centrul Capitalei, pe bulevardul Ion C. Brătianu, vizavi de Teatrul Național, pe o parte, și Muzeul Național de Istorie al Municipiului București, de cealaltă parte, tronează mândru și solemn Spitalul Colțea, cea mai veche unitate medicală din România. Spitalul a fost ridicat la începutul secolului al XVIII-lea de către spătarul Mihail Cantacuzino și rămâne, și astăzi, unul dintre cele mai spectaculoase clădiri din București.

Construit de spătarul Mihail Cantacuzino, pe terenul clucerului Colțea

Numele Spitalului Colțea provine de la vornicul Colțea Doicescu, clucerul filantrop care a donat terenul din ”Mahalaua Colței”, unde-și avea casele, pentru construirea celui mai vechi spital de pe plaiurile mioritice, în anul 1704.

Ctitorit de spăratul Mihail Cantacuzino, Spitalul Colțea este clădit in interiorul unui palat fastuos, inspirat din arhitectura barocă.

Fațada instituției impresionează prin detalii sculptate și decorațiuni elaborate, iar interiorul său conservă o atmosferă istorică și solemnă.

Muzeul Spitalului Colțea oferă vizitatorilor ocazia de a descoperi istoria bogată a instituției și de a explora diferitele sale secții și expoziții.

Statuia impunătoare a fondatorului Mihail Cantacuzino, care tronează în curtea Spitalului Colțea, este sculptată de către maestrul Karl Stock în 1869. Este primul monument din București, realizat în totalitate din marmură albă de Carrara de către italianul Ippolito Lepri.

Lucrarea a costat 82.000 de lei, sumă impresionantă pentru acele vremuri, și a avut în spate un proces care a durat doi ani.

Pacienții primeau hrană, haine și adăpost

Vorbim despre o perioadă în care termenul „spital” nu avea aceeași semnificație ca în prezent, reprezentând, mai degrabă, o unitate socială destinată îngrijirii și ajutorării celor nevoiași.

Pacienții Spitalului Colțea erau hrăniți și îmbrăcați, iar fetele tinere primeau asistență în vederea pregătirii pentru căsătorie. De asemenea, spitalul contribuie la susținerea financiară a preoților săraci și la răscumpărarea prizonierilor.

La început, clinica funcționează în cadrul Mânăstirii Colțea, inspirat de modelul „Santo Lazzaro e Medicanti” din Veneția, o instituție medicală ce folosește diverse remedii și plante medicinale pentru tratamentele celor bolnavi.

Complexul cuprinde biserica principală, trei paraclise dispuse simetric pe laturile de est, nord și sud ale lăcașului sfânt, spitalul Colțea, inaugurat la 14 decembrie 1704, farmacia, locuința chirurgului, casa arhiereului, casa arhiereului străin, chilii și diverse anexe.

Inițial, Spitalul Colțea adăpostește doar 24 de paturi, dintre care 12 sunt folosite pentru pacienți de sex masculin, iar cealaltă jumătate este rezervată pentru urmașele Evei care au nevoie de îngrijiri medicale.

În anul 1739, spitalul este ars la temelii în urma unui incendiun devastator, unitatea medicală fiind reconstruită datorită domnitorului Țării Românești de la acea vreme, Constantin Mavrocordat.

Prima școală de învățământ medical și prima școală de asistenți medicali din România, înființate în cadrul Spitalului Colțea

De-a lungul anilor, spitalul este extins și modernizat, în ton cu vremurile, pentru a putea îngriji sute de pacienți. Aproape un secol mai târziu, în 1836, Spitalul Colțea este refăcut după planurile arhitecților Conrad Schwick și Faiser, palatul fiind puternic afectat de ”Marele Cutremur” din 1802.

În 1887, spitalul este demolat pentru ultima dată, instituția fiind renovată și înlocuită cu cea există și astăzi în centrul municipiului București.

Nicolae Crețulescu, Victor Babeș, Amza Jianu sau Carol Davila sunt doar câteva dintre numele briliante ale medicinii românești care au salvat mii de vieți, de-a lungul anilor, în cadrul Spitalului Colțea, inovând, cu practici medicale studiate în străinătate, sistemul sanitar românesc.

În 1842, Nicolae Crețulescu pune bazele, în interiorul instituției, primei școli de învățământ medical din Țara Românească, cunoscută sub numele de „Școala de mică chirurgie” și a publicației „Manualul de mică chirurgie”, lansat doi ani mai târziu.

La rândul său, renumitul medic Carol Davila înființează, în 1877, în cadrul Spitalului Colțea, prima școală de asistenți medicali din România, contribuind la profesionalizarea și avansarea practicii medicale în țară.

Aceste inițiative au avut un impact semnificativ asupra evoluției medicinei românești și au consolidat reputația Spitalului Colțea ca un centru de excelență medicală și de educație în domeniu.

Legende și mituri

În perioada desfășurării Primului Război Mondial, Spitalul Colțea găzduiește și tratează sute de soldați  răniți pe frontul de răsărit.

De-a lungul anilor, instituția a continuat să își desfășoare activitatea în domeniul medical și să contribuie la îngrijirea pacienților din București și din întreaga țară.

Spitalul Colțea își câștigă, de asemena, reputația unuia dintre cele mai înfricoșătoare locuri din România. Devine subiectul unor legende și mituri sumbre, care spun că ar fi bântuit de spiritele persoanelor care și-au pierdut viața în interiorul clădirii impunătoare.