Românii din România, între traiul occidental și sărăcia extremă. Cum au rămas mulți în anii `80, în timp ce bogații sunt mai bogați

România este o țară a contrastelor economice, unde discrepanțele dintre zonele dezvoltate și cele care au rămas în urmă sunt mai evidente ca oricând. Un studiu recent efectuat de Romanian Economic Monitor, coordonat de Levente Szasz, scoate în evidență aceste diferențe alarmante, arătând cum o parte a României a rămas blocată în sărăcie, în timp ce alte regiuni au cunoscut o creștere economică rapidă și susținută. Aceste discrepanțe nu doar că persistă, dar par să se adâncească, creând două Românii distincte în cadrul aceleiași țări.

Creșterea economică inegală: Un decalaj alarmant

În ultimii zece ani, veniturile românilor au crescut semnificativ, aproape triplandu-se în unele cazuri. Cu toate acestea, această creștere nu a fost uniformă, iar puterea de cumpărare a românilor diferă dramatic în funcție de regiune. În timp ce salariile medii au crescut aproape peste tot, doar câteva județe, precum București, Cluj, Ilfov, Timiș, Sibiu și Argeș, au depășit media națională. În restul județelor, care reprezintă marea majoritate a țării, salariile rămân sub această medie.

Levente Szasz explică faptul că această situație este rezultatul unor factori multipli, dar unul dintre cei mai importanți este concentrarea investițiilor în anumite centre economice. Orașe precum București, Cluj, Timișoara și Brașov au devenit poli de creștere economică datorită prezenței companiilor din domenii cu valoare adăugată mare, precum IT-ul, serviciile medicale și tehnologia. În schimb, multe alte regiuni ale țării au rămas în mare parte neschimbate din anii ’80, neavând parte de același nivel de dezvoltare și investiții.

Lipsa infrastructurii: Un obstacol major

Un alt factor care contribuie la această inegalitate economică este infrastructura. Regiunile din vestul țării, care beneficiază de autostrăzi, aeroporturi și conexiuni feroviare bune, au cunoscut o creștere economică mai rapidă. În schimb, zonele cu infrastructură deficitară nu au reușit să atragă investiții semnificative. Această situație este agravată de lipsa forței de muncă bine calificată, care se concentrează în marile centre universitare precum București, Cluj și Iași, atrăgând după sine și multinaționalele.

Levente Szasz subliniază pentru Adevărul că dezvoltarea infrastructurii este esențială pentru atragerea investițiilor, dar nu este suficientă. Este necesară, de asemenea, crearea unui mediu favorabil dezvoltării afacerilor, care să includă investiții în educație, tehnologie și servicii publice de calitate.

Soluții și provocări pentru reducerea discrepanțelor

Deși nu există o soluție magică pentru reducerea acestor discrepanțe, guvernul și autoritățile locale ar putea implementa măsuri care să stimuleze dezvoltarea în regiunile rămase în urmă. Printre acestea se numără investițiile în infrastructură, educație și tehnologie, dar și încurajarea antreprenoriatului local. Un rol important îl joacă și universitățile, care pot contribui la formarea unei forțe de muncă calificate, necesară pentru atragerea investițiilor.

Cu toate acestea, progresul este lent și, pe termen scurt și mediu, discrepanțele economice dintre regiunile prospere și cele sărace vor persista. Szasz atrage atenția asupra faptului că, deși se văd unele semne pozitive, precum construcția de autostrăzi, acestea nu sunt suficiente pentru a reduce rapid aceste diferențe.

Două Românii: O realitate dureroasă

Comparația dintre județe precum București sau Cluj și altele, precum Teleorman sau Vaslui, arată o realitate dureroasă: în timp ce unii români beneficiază de salarii apropiate de media Uniunii Europene, alții trăiesc în condiții similare cu cele din anii ’80. Diferențele salariale sunt uriașe, iar convergența economică se produce foarte lent. Aceasta realitate subliniază eșecul guvernelor de a aduce un echilibru economic în țară.

Pe termen lung, soluția ar fi o abordare integrată, care să includă atât măsuri economice, cât și sociale, pentru a asigura că toate regiunile țării au șanse egale de dezvoltare. Altfel, România riscă să rămână o țară divizată, unde cei bogați devin din ce în ce mai bogați, iar cei săraci rămân captivi în trecut.