„Pustnicii” de la Jocurile Olimpice de la Paris: Țările cu un singur sportiv și povestea lor, strecurată printre delegațiile masive

Jocurile Olimpice de la Paris 2024 au adus împreună mii de sportivi din întreaga lume, dar pentru câțiva dintre aceștia, experiența olimpică este marcată de singurătate și o responsabilitate imensă. Printre ei se numără Shaun Gill din Belize, care s-a bucurat de un statut temporar de „cel mai faimos om” din țara sa, fiind singurul atlet trimis la Jocuri. El este unul dintre cei patru sportivi care reprezintă singuri națiunile lor la aceste Jocuri Olimpice, alături de reprezentanți din Liechtenstein, Nauru și Somalia.

Mândria și presiunea de a fi unicul reprezentant

Shaun Gill, sprinterul de 31 de ani, a povestit pentru BBC despre cum a fost urmărit pentru autografe în satul olimpic, glumind că ar putea avea nevoie de un detașament de securitate. Delegațiile mari, cum ar fi cele ale Statelor Unite și Regatului Unit, pot alege purtătorii de drapel din sute de sportivi, dar Belize, o națiune cu mai puțin de jumătate de milion de locuitori, nu a avut decât un singur candidat. Gill a purtat steagul țării sale cu un entuziasm debordant pe malurile Senei, devenind viral pentru eforturile sale pasionate sub ploaia torențială.

Această expunere i-a adus o popularitate neașteptată, dar și o presiune imensă. Gill nu a reușit să avanseze în finala de 100 de metri, acuzând oboseala cauzată de diferența de fus orar. „Când performanța lipsește, mă gândesc, ‘Oare am dezamăgit pe toată lumea?’”, a mărturisit el.

Solidaritatea printre singuratici

Ali Idow Hassan, alergătorul somalez de 26 de ani, speră să obțină ceea ce Gill nu a reușit: să ajungă pe podiumul olimpic. El va concura în proba de 800 de metri, iar un rezultat bun l-ar putea duce în semifinale. Hassan a declarat că este „foarte fericit” să fie singurul reprezentant al națiunii sale la Paris 2024, dar recunoaște că singurătatea poate fi copleșitoare. Cu toate acestea, a reușit să lege prietenii cu sportivi din alte țări africane, ceea ce a făcut ca experiența din satul olimpic să fie mai puțin izolată.

Romano Püntener, ciclistul de munte din Liechtenstein, a avut o surpriză plăcută când a fost căutat de Andy Murray pentru a face schimb de insigne. Püntener a povestit că participarea la Jocuri a fost „de neuitat” și că a beneficiat de o atenție exclusivă, fiind singura speranță a țării sale la Paris. Deși nu a obținut o medalie, clasându-se pe locul 28 la debutul său olimpic, a fost susținut de 20-30 de compatrioți, inclusiv de prim-ministrul țării.

Viața după Jocurile Olimpice

Când Jocurile Olimpice se vor încheia, acești sportivi solitari se vor întoarce la vieți care diferă mult de cele ale marilor staruri sportive. Shaun Gill a ales să se retragă din marile competiții și să se concentreze pe antrenarea noii generații de alergători din Belize, precum și pe cariera sa de inginer. Püntener se va întoarce în Schaan, Liechtenstein, un loc ideal pentru ciclismul montan. Ali Idow Hassan va reveni la antrenamentele din Etiopia, sperând ca, într-o zi, să se întoarcă în orașul său natal, Mogadishu.

Hassan este optimist că, odată cu îmbunătățirea situației de securitate din Somalia, mai mulți sportivi vor putea reprezenta țara în viitor. „Într-o zi, vor fi mai mulți atleți”, a spus el. „Zece atleți, 100 de atleți vor fi aici.”

Astfel, „pustnicii” de la Jocurile Olimpice de la Paris nu doar că duc pe umeri povara așteptărilor națiunilor lor, dar și demonstrează că pasiunea și dedicarea pot transforma singurătatea în momente de neuitat.