Satul din România care i-a uimit pe jurnaliștii englezi. Romii au palate mai strălucitoare decât ale regilor lor, sfidând astfel trecutul din robie

În inima rurală a României, satul Hășdat a devenit recent un punct de atracție pentru jurnaliștii britanici, fascinați de măreția palatelor ridicate de familiile rome. Aici, printre străzile prăfuite unde gâștele se plimbă în voie și focurile ard în curțile din spate, se ridică case ce ar putea rivaliza cu strălucirea clădirilor din Las Vegas. Casele, deși impresionante, sunt rar locuite de proprietarii lor, fiind mai degrabă un simbol al succesului și al mândriei recâștigate.

Palate de aur și trepte care nu duc nicăieri

Un exemplu emblematic este o locuință din Hășdat, marcată de capetele aurii ale Medusei Versace și embleme Rolex la intrarea sa. Porțile din metal înalt sunt flancate de coloane de marmură decorate cu statuete de cherubi, conducând spre un complex arhitectural unde o structură de stuc crem este acoperită de balcoane și ornamente elaborate din ipsos. Acoperișul este împodobit cu jgheaburi ornamentale care completează imaginea grandioasă a acestei clădiri, o adevărată fortăreață de prosperitate. În curtea acestei reședințe, un grup de femei stă la o masă, jumulind penele unor păsări proaspăt sacrificate, în spatele unui gard din fier forjat aurit.

Peste drum, vecinii au ridicat ștacheta și mai sus. Acoperișul unei vile cu cinci etaje este decorat cu pești de metal, iar coloanele aurite strălucesc pe ambele părți ale unei uși de intrare din sticlă oglinzită. În curtea din față sunt parcate un Ford Mustang albastru și un Audi, alături de cutia unei televizoare cu ecran lat. Două fetițe, îmbrăcate în treninguri de catifea și cu bijuterii din aur, se întrec pe trotinete, completând imaginea bogăției și exuberanței acestui loc.

Simboluri de mândrie și răzbunare față de trecut

Aceste palate nu sunt doar clădiri impresionante; ele reprezintă o declarație a identității culturale și o manifestare a succesului comunității rome într-o țară care le-a întors spatele prea mult timp. După secole de opresiune și robie, aceste familii doresc să arate că și-au recăpătat demnitatea și că pot sfida convențiile sociale care le-au marginalizat. Măcelarul și fotograful Laurian Ghinițoiu, care a documentat aceste palate timp de cinci ani, afirmă: „Societatea noastră este complet rasistă față de comunitatea romă, așa că aceste clădiri sunt adesea considerate kitsch și de prost gust. Dar nu poți găsi nicăieri altundeva un stil arhitectural atât de strâns legat de un grup etnic, care să întrupeze dorința lor de a fi vizibili și de a-și recâștiga respectul de sine”.

În Hășdat, aceste case grandioase servesc adesea unui scop ritualic, fiind utilizate pentru evenimente speciale precum nunți, înmormântări și petreceri de familie. Proprietarii nu trăiesc de obicei în aceste clădiri și, în ciuda dimensiunilor lor imense, ele conțin rareori bucătării sau băi. Funcțiile domestice de zi cu zi sunt desfășurate în clădiri mai mici din spatele palatelor, respectând separarea strictă între „vujo” (curat) și „marime” (murdar), principii sacre pentru comunitatea romă.

Arhitectură ca simbol al succesului

Palatele romilor din Hășdat sunt mai mult decât simple locuințe; ele sunt monumente ale reușitei și ale mândriei. Cu turle aurite, scări care nu duc nicăieri și interioare decorate cu stucaturi și candelabre ceramice, aceste clădiri reflectă atât influențe otomane, bizantine, cât și neoclasice, dar și un pic de strălucire inspirată de Las Vegas. Deși mulți români nu privesc aceste construcții cu ochi buni, pentru comunitatea romă, ele sunt o dovadă vizibilă a succesului și a capacității de a-și depăși trecutul dureros.

În ciuda criticilor care le consideră „de prost gust”, aceste palate reprezintă triumful asupra unui trecut plin de nedreptăți. Ele sunt, așa cum le descrie Rudolf Gräf, autorul unei cărți despre fenomenul acestor construcții, „dovada supremă a succesului”. Folosind simboluri exotice și logouri de mărci de lux, aceste case sunt declarații de independență, de succes obținut în străinătate și de mândrie familială. Pentru o comunitate care a fost mereu marginalizată, aceste construcții sunt mai mult decât simple case – sunt simboluri ale libertății recâștigate și ale unei noi ere de prosperitate.

Rădăcini istorice și motivația de a arăta succesul

Romii au ajuns în România în secolul al XIV-lea, migrând din nordul Indiei, și au fost supuși sclaviei timp de cinci sute de ani de către Biserica Ortodoxă și nobilii locali. Eliberarea din sclavie a venit abia în 1856, dar fără nicio formă de despăgubire sau sprijin pentru integrare, în timp ce cei care îi exploataseră au fost recompensați substanțial. Ulterior, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, romii au suferit iarăși, mii dintre ei fiind uciși de naziști. Nici perioada comunistă nu a fost mai blândă, guvernul de atunci forțând așezarea lor și interzicând meșteșugurile tradiționale ale comunității, ceea ce a dus la dispersarea familiilor.

După căderea comunismului în 1989, o parte din romi au beneficiat de noua libertate economică. Unii s-au îmbogățit din comerțul cu metale, alții din muncile găsite în străinătate, iar alții și-au recâștigat aurul confiscat de comuniști. Palatele pe care le-au construit au devenit simboluri ale reușitei lor economice, ale unei vieți mai bune și ale unei dorințe profunde de a-și marca locul în societate.

Arhitectura – un amestec de influențe și dorința de a ieși în evidență

Stilul arhitectural al palatelor rome este un amestec eclectic de influențe, de la tradițiile otomane și bizantine până la cele neoclasice și elementele decorative inspirate de opulența din Las Vegas. Turlele aurite, scările impunătoare și fațadele acoperite de țigle metalice ce amintesc de solzii de pește sunt doar câteva dintre elementele spectaculoase pe care aceste construcții le etalează.

În satul Hășdat, o vilă se mândrește cu un dom auriu inspirat de clădirea Capitoliului din Washington, proprietarul fiind motivat de imaginea acestei structuri de pe bancnota de 50 de dolari. „Nu știa exact ce reprezintă clădirea, dar pentru el era un simbol al puterii și al bogăției”, explică Laurian Ghinițoiu. În altă parte, o reședință din Buzescu imită fațada unei primării neoclasice, ca o replică ironic-triumfală a unei clădiri unde proprietarul fusese condamnat pentru fraudă în anii ’90.

Pentru comunitatea romă, aceste case sunt mai mult decât locuințe – ele sunt dovada succesului, o răzbunare simbolică față de istoria plină de abuzuri și o celebrare a vieții, a familiei și a culturii proprii. Ele sunt, de asemenea, locuri unde se țin evenimentele de importanță majoră, precum nunțile, botezurile

și înmormântările, fiind considerate spații sacre pentru celebrarea celor mai importante momente din viața de familie. Aceste clădiri sunt văzute nu doar ca simboluri ale succesului financiar, ci și ca modalități prin care comunitatea își reafirmă valorile și tradițiile, într-un mod vizibil și impunător.

Aceste „palate ale romilor” sunt o expresie a dorinței de a lăsa o amprentă, de a arăta lumii că, în ciuda greutăților istorice și a discriminării constante, comunitatea a găsit o cale de a prospera și de a-și recâștiga demnitatea. Ele sunt monumente ridicate nu doar din dorința de opulență, ci și pentru a da un răspuns unei istorii care i-a ținut departe de prosperitate și i-a înlănțuit într-un trecut de robie.

Pentru acești oameni, construcția palatelor reprezintă o victorie împotriva sorții și un simbol al speranței. Ele transmit mesajul că, oricât de dificile ar fi fost vremurile, reziliența și voința de a depăși greutățile pot transforma visele în realitate. Fie că sunt văzute ca un simbol al reușitei sau ca o dovadă a excentricității, aceste palate spun povestea unei comunități care și-a făcut curaj să fie văzută, auzită și respectată.