Povestea românului care credea cu toată tăria că matematica poate fi înțeleasă de oricine. Cum a educat Grigore Moisil România [VIDEO]
Grigore C. Moisil, renumitul matematician român, s-a născut la Tulcea, pe 10 ianuarie 1906, într-o familie în care învățătura era lege. Tatăl său, Constantin Moisil, a fost un pionier în domeniul numismaticii românești, iar mama sa, Elena, provenea dintr-o familie cu rădăcini în zona Năsăudului și a Maramureșului.
Geniul i s-a arătat încă de copil
Moisil a fost influențat încă de la o vârstă fragedă de părinții săi, care s-au dedicat intens educației sale. De la tată a moștenit minuțiozitatea, iar datorită mamei a învățat să gândească logic.
Deja la vârsta de 7 ani, el obișnuia să-și noteze impresiile și întâmplările într-un caiet, iar la 9 ani a scris compuneri ce s-au păstrat și au fost publicate în volumul „Un om ca oricare altul”.
La 10 ani, în 1916, a început să țină un jurnal, captându-și gândurile din perioada tulbure a războiului.
Parcurgându-și educația, Moisil a urmat școala primară la București, liceul la Vaslui și București, devenind ulterior student la Politehnică, secția construcții și, concomitent, la secția de matematică a Facultății de Științe.
În 1929, a părăsit Școala Politehnică și și-a susținut teza de doctorat în același an, cu tema „Mecanica analitică a sistemelor continue”, la Editura Gauthier-Villars din Paris, sub îndrumarea lui Gheorghe Țițeica.
Pe parcursul unei vizite de studiu în Franța, în perioada 1930-1931, Moisil și-a susținut docența la Universitatea din București, demonstrându-și expertiza în matematică.
A beneficiat apoi de o bursă Rockefeller, care i-a oferit posibilitatea de a interacționa cu marii matematicieni ai vremii la Roma și Paris. La doar 25 de ani, Moisil avea deja peste 30 de lucrări publicate în reviste de prestigiu internațional și era citat în numeroase cărți și memorii.
Ulterior, el a ocupat un post de conferențiar la Universitatea din Iași, continuând să contribuie la promovarea matematicii.
În întâlnirile cu elevii, el sublinia importanța înțelegerii matematicii și frumusețea armoniei din spatele demonstrațiilor matematice, evidențiind că această disciplină poate fi înțeleasă de către toată lumea, cu condiția să fie prezentată într-un mod adecvat.
Vezi și: Povestea romanului de geniu care ne-a dat apa potabilă. Cine a fost inginerul Elie Radu [VIDEO]
Grigore Moisil – imagine de arhivă
Crezul lui Grigore Moisil
„Matematica poate fi înţeleasă de absolut toată lumea. Când spune cineva că nu îi place matematica, înseamnă că i s-a explicat prost. Să ştiţi însă că şi cei din jur te pot influenţa. Există cercuri de matematică pentru copii care trezesc interesul pentru această materie.
Părinţii, copiii de pe aceeaşi stradă te pot apropia sau îndepărta de matematică, întrebarea pusă e formată din mai multe întrebări.
Prima este: de ce îmi place mie matematica? Fiindcă este frumoasă. Există o anume armonie într-o demonstraţie care seamănă cu frumosul din poezie, din pictură sau din muzică. Această armonie însă trebuie s-o pricepi. Şi pentru asta ţi se cere să înveţi a pricepe.
Mie mi-a plăcut matematica şi fiindcă simţeam o mare bucurie în formularea teoremelor şi în demonstraţia lor, în felul cum se îmbină teoremele între ele.
Sunt matematicieni cărora le plac mai mult teoremele. Mie îmi plac mai mult teoriile matematice, adică felul cum se leagă o teoremă de alta.
Matematica a devenit astăzi o disciplină unde îţi poţi încerca forţele foarte devreme, încă de la începutul şcolii. Li se dau copiilor probleme care îi stimulează să gândească şi care dau bucuria rezolvării.
Este o competiţie între tine şi problemă. Bucuria de a cunoaşte, de a crea în matematică vine foarte rapid, începe chiar de la vârsta voastră. lată acum a doua întrebare: De ce este importantă matematica?.
Nu fiindcă îmi face mie plăcere, nu fiindcă îţi face ţie plăcere, ca o acadea. Ea este importantă pentru motivul obiectiv că se leagă de structura gândirii omeneşti.
În ultimele sute de ani, de la Newton la Leonardo da Vinci, s-au deschis drumuri noi ştiinţei. Gândirea actuală îmbină într-un mod cu totul deosebit experienţa cu teoria.
Şi matematica o ajută. Odată lucrurile experimentate, evident, poţi să faci o listă cu rezultatele experienţei. Dar este cu mult mai bine să dai, în loc de zece pagini de rezultate experimentale, câteva formule matematice.
Legea dilataţiei corpurilor la căldură, de pildă, este o lege fizică, dar ea are o expresie matematică. Să reţinem că din rezultatele experienţei deducem legi care pot fi exprimate matematic. Am o formulă în care bag cunoscutele şi îmi rezultă, prin calcul, necunoscutele”, spunea Grigore Moisil.