Pitagora a fost un geniu, dar a greșit în încercarea de a explica muzica prin matematică

Genialul filosof grec Pitagora este celebru pentru teorema sa ce îi poartă numele, dar încercările sale de a explica frumusețea muzicii prin legi matematice nu au fost pe deplin încununate de succes. El credea cu tărie că secretul armoniei sunetelor constă în „raporturi matematice simple” între frecvențe sau tonuri. Mai mult, Pitagora era convins că acest principiu funcționează indiferent de instrumentul care produce sunetele.

Însă, o echipă internațională de cercetători pare să contrazică această idee străveche. După ce au cercetat preferințele unui grup numeros de 4.272 de voluntari, aceștia au descoperit o predilecție pentru muzica ușor imperfectă, din punct de vedere matematic.

„Preferăm variații subtile”, explică Peter Harrison, psiholog muzical la Universitatea din Cambridge. „Un strop de imperfecțiune dă viață sunetelor, iar acest aspect ne atrage. Le considerăm mai interesante și mai stimulante pentru simțuri.”

Instrumentul, secretul unor armonii neobișnuite

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că „raporturile matematice” atât de dragi lui Pitagora pot fi ignorate în cazul instrumentelor mai puțin cunoscute de publicul occidental. Instrumente precum clopote, gonguri, xilofoane și o serie de gonguri numite „bonang” produc armonii ce par disonante pentru un ascultător familiarizat cu sistemele muzicale vestice.

Însă, răspunsurile la sunetele instrumentelor indoneziene (precum bonang) au dezvăluit tipare complet noi de consonanță și disonanță. Aceste tipare se potrivesc cu scara muzicală folosită în cultura indoneziană și nu pot fi transpuse exact pe scările preferate în țările occidentale.

Cu alte cuvinte, timbrul (partea unui sunet care îl face să semene cu cel al unui instrument specific) afectează și consonanța, o descoperire care l-ar fi surprins, probabil, pe Pitagora. Această abordare holistică ne dezvăluie faptul că armoniile muzicale sunt mult mai complexe decât credea filosoful grec.

Deschiderea culturală aduce noi experiențe muzicale

„Forma anumitor instrumente de percuție face ca atunci când sunt lovite, notele lor să nu respecte relațiile matematice tradiționale”, explică Harrison. „Asta ne permite să descoperim fenomene interesante și sunete care contrazic teoria lui Pitagora”.

Relația dintre timbru și consonanță ar putea fi motivul pentru care unele culturi au adoptat sisteme de scalare a notelor diferite de cele cu care suntem obișnuiți în vest. Mai exact, sunetele instrumentelor specifice fiecărei culturi au modelat, în timp, percepția armoniilor specifice acelei culturi.

Cercetătorii își pun speranțele că descoperirile lor, bazate pe 235.440 de aprecieri ale unor voluntari, vor deschide mentalitățile când vine vorba de muzică. Muzicieni occidentali pot explora bogăția instrumentelor din culturi diverse, iar ascultătorii pot beneficia de deschiderea spre nou și experimentare.

Studiile vor continua pentru a analiza o gamă și mai largă de instrumente din culturi variate, în special cele care produc note muzicale considerate anterior „inarmonice”. Astfel, cercetătorii doresc să înțeleagă mai bine nuanțele subtile care conturează preferințele muzicale diverse din întreaga lume.

„Muzicienii și producătorii ar putea găsi un echilibru mai bun dacă ar lua în considerare descoperirile noastre și ar avea în vedere utilizarea altor instrumente, reale sau sintetizate, cu timbru adaptat”, spune Harrison. „Astfel, pot avea cu adevărat ce-i mai bun din ambele lumi: armonia și scările muzicale locale, creând fuziuni sonore inedite.”