Pisicile își cunosc înălțimea, dar nu și lățimea, când se confruntă cu spații înguste

Un nou studiu realizat de dr. Péter Pongrácz de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria dezvăluie că pisicile pot evalua dacă pot trece printr-un spațiu care este larg, dar nu foarte înalt, sugerând că înțeleg dimensiunile corpului lor într-un singur mod. Cu toate acestea, studiul arată că pisicile tratează cu aceeași încredere un spațiu îngust și înalt, chiar dacă acesta este prea subțire pentru a le permite să treacă.

Această descoperire fascinantă subliniază faptul că, deși pisicile sunt cunoscute pentru abilitățile lor de a se strecura prin spații mici, au o limită în ceea ce privește percepția propriei lățimi.

Pisicile și percepția dimensiunilor corporale

Cercetările anterioare au demonstrat că unele animale pot evalua dacă pot trece prin deschideri și evită încercările care le-ar putea pune în dificultate, ceea ce indică o conștientizare a propriilor dimensiuni corporale. Dr. Péter Pongrácz, care a studiat anterior abilitatea câinilor de a evita căile pe care știu că nu pot trece, a fost intrigat de faptul că până acum nimeni nu testase această abilitate la pisici.

Deși studiul s-a confruntat cu provocări neașteptate, cum ar fi refuzul pisicilor de a participa la experimentele din laborator, Pongrácz a găsit o soluție: a intrat în casele oamenilor pentru a efectua testele în mediul familiar pisicilor. Experimentul a constat în prezentarea unui ecran cu o deschidere dreptunghiulară, pe care Pongrácz o făcea progresiv mai mică în timpul probelor. Uneori, deschiderea era îngustată, menținând înălțimea adecvată, iar alteori, înălțimea era redusă, lățimea rămânând neschimbată.

Pisicile au reacționat diferit la aceste provocări: unele au sărit peste ecran, altele au cercetat deschiderea și s-au retras, în timp ce majoritatea au încercat să se strecoare, doar pentru a recunoaște, în final, că nu pot trece. În mod interesant, pisicile au ezitat doar atunci când deschiderea era scurtă și largă, nu și când era înaltă și îngustă.

Reprezentarea de sine la pisici

Descoperirile lui Pongrácz sugerează că pisicile sunt conștiente de înălțimea lor, dar nu și de lățimea corpului atunci când evaluează dacă pot trece printr-un spațiu. Pisicile mai înalte tind să fie mai prudente și caută alternative atunci când se confruntă cu o deschidere verticală strâmtă, chiar dacă uneori reușesc să treacă prin ea cu dificultate.

Deși studiul are o notă amuzantă pentru iubitorii de pisici, el are și o semnificație mai profundă. Cercetările asupra reprezentării de sine au fost tradițional realizate într-un mod binar: animalele fie erau considerate conștiente de sine, fie nu, pe baza capacității lor de a se recunoaște într-o oglindă. Însă, studiul lui Pongrácz arată că această abordare este prea simplistă. El subliniază că animalele dezvoltă forme de inteligență care se potrivesc nișei lor ecologice, și că, deși pisicile nu pot să-și evalueze lățimea, sunt conștiente de înălțimea lor.

Aceste abilități le-ar fi fost utile pisicilor sălbatice din care descind pisicile domestice, care s-ar fi strecurat prin spații înguste pentru a-și surprinde prada. În zilele noastre, pisicile domestice beneficiază de aceleași abilități, însă motivele sunt mai degrabă de divertisment pentru stăpânii lor. Deși nu este clar de ce reprezentarea de sine a pisicilor funcționează doar pe verticală și nu pe orizontală, este posibil ca acest aspect să reflecte provocările pe care pisicile sălbatice le-au întâmpinat înainte de a fi domesticite.