Pisica ta adorabilă este de fapt unul dintre cei mai periculoși prădători ai naturii, află cum

Când ne gândim la cauzele dispariției speciilor de animale, probabil ne vin însemnâtâtăînați specii invazive, cum ar fi ȟobolanii sau ȟerpii, ori schimbările climatice, care adesea contribuie la dezechilibrele ecologice. Însă printre cei mai periculoși prădători ai naturii se regăsește un animal surprinzător: pisica domestică, drăgălașa felină care se bucură de afecțiunea multora dintre noi.

Pisicile par a fi niște animale blânde și inofensive, dar impactul lor asupra ecosistemelor globale este departe de a fi benign. Sub blana moale și comportamentul jucăuș, se ascunde unul dintre cei mai eficienți prădători ai naturii – adaptabil, nemilos și extrem de eficient. Indiferent dacă sunt domestice sau fiare sălbatice, pisicile contribuie la dispariția unor specii și au devenit una dintre cele mai invazive specii prădătoare din lume, scrie Forbes.

Dieta pisicilor – diversitatea prăzii

Pisicile nu sunt deloc pretențioase atunci când vine vorba de hrană. O analiză publicată în decembrie 2023 în jurnalul „Nature Communications” a catalogat 2.084 de specii care au devenit prăzi ale pisicilor. Dintre acestea, 347 de specii sunt clasificate de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca fiind amenințate, aproape amenințate sau chiar dispărute. Această capacitate de a se hrăni cu o gamă variată de animale face ca pisicile să fie extrem de eficiente în mediul natural.

În Australia, pisicile sălbatice ucid anual peste 2 miliarde de animale native, decimând populații de marsupiali mici, reptile și păsări care cuibăresc la sol. În Statele Unite, pisicile domestice și sălbatice sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 2,4 miliarde de păsări și 12,3 miliarde de mici mamifere între fiecare an. Aceste cifre impresionante scot într-o lumină nouă impactul devastator al pisicilor asupra mediului.

Printre speciile dispărute din cauza pisicilor se numără Stephens Island wren, o mică păsăre și singura specie cunoscută a cărei extincție a fost declanșată de o singură pisică domestică numită Tibbles. Alte victime includ corbul hawaian și prepelița din Noua Zeelandă, specii dispărute din sălbăticie și extrem de vulnerabile la impactul prădător al felinelor.

Pisicile și ecosistemele insulare

Pisicile au un impact devastator mai ales în ecosistemele insulare. Pe insule, speciile native au evoluat fără prădători majori, iar prezența unui prădător precum pisica poate avea consecințe catastrofale. Păsările care cuibăresc la sol, reptilele lente sau mamiferele mici sunt deosebit de vulnerabile, iar lipsa unui comportament de apărare și abilități de evitare a prădătorilor face ca aceste specii să fie într-un mare pericol.

În insulele Galápagos, pisicile sălbatice reprezintă o amenințare semnificativă pentru petrelul Galápagos, o specie critic periclitată. De asemenea, ecosistemele insulare sunt extrem de fragile, iar prezența unui prădător de top precum pisica perturbă echilibrul delicat al acestor medii naturale. Insulele găzduiesc de trei ori mai multe specii cu probleme de conservare legate de pisici decât continentele, ceea ce subliniază vulnerabilitatea lor în fața acestui prădător.

Ce face ca pisicile să fie prădători implacabili?

Abilitățile prădătoare ale pisicilor provin dintr-o combinație de trăsături biologice și suport uman. Pisicile se reproduc la o rată uluitoare, o singură pisică femelă putând să producă până la 180 de pui în viața ei, în condiții optime. Această creștere exponențială permite populațiilor de pisici sălbatice să se extindă rapid, mai ales în zone cu hrană abundentă și puține amenințări.

De asemenea, pisicile sunt prădători extrem de versațili. Ele pot vâna o gamă largă de prăzi, de la păsări și rozătoare până la reptile și chiar insecte. Cu gheare retractabile, dinți ascuțiți, vedere nocturnă excelentă și auz acut, pisicile sunt echipate să vâneze într-un mod extrem de eficient, atât ziua cât și noaptea. În plus, comportamentul lor solitar și tacticile de ambuscadă le permit să fie prădători răbdători și persistenți.

Un alt factor important în succesul lor este suportul uman. Spre deosebire de alți prădători invazivi, pisicile domestice beneficiază de sprijin direct sau indirect din partea oamenilor. Multe pisici sălbatice se bazează pe resturi de hrană, gunoaie sau hrănirea deliberată de către persoane bine intenționate, ceea ce le protejează de presiunile selecției naturale, cum ar fi foametea. Chiar și pisicile bine hrănite continuă să vâneze din instinct, amplificând impactul lor ecologic.

Cum putem echilibra relația cu pisicile?

Deși pisicile sunt companionii noștri dragi, impactul lor asupra mediului ne obligă să regândim modul în care le gestionăm. Măsuri precum programul de capturare, sterilizare și returnare (TNR) pot ajuta la menținerea sub control a populației de pisici sălbatice. Însă, pentru a proteja fauna vulnerabilă, trebuie să conștientizăm responsabilitatea noastră în menținerea unui echilibru între afecțiunea pentru aceste animale și nevoia urgentă de a proteja speciile amenințate.

Așadar, chiar dacă pisicile noastre sunt adorabile și ne aduc multă bucurie, trebuie să fim conștienți că ele sunt și prădători eficienți care influențează ecosistemele. Responsabilitatea noastră este să găsim o cale de a trăi în armonie cu aceste animale, protejând, în același timp, speciile vulnerabile de impactul lor devastator.