Părintele arheologiei românești și-ar fi prevestit sfârșitul. Povestea lui Vasile Pârvan, omul de știință care a descoperit Histria, cea mai veche cetate românească

Vasile Pârvan este considerat una dintre cele mai importante figuri din domeniul arheologiei și istoriei românești, fiind deseori numit părintele arheologiei românești. Erudit cu o vastă cultură, profesor, arheolog și istoric, Pârvan a jucat un rol esențial în dezvoltarea cercetării istorice și a arheologiei în România. El nu doar că a descoperit și a studiat situri importante din istoria antică a României, dar a și modelat direcția cercetărilor în acest domeniu pentru generațiile viitoare.

Copilul pasionat de istoria antică

Vasile Pârvan s-a născut pe 28 septembrie 1882 în satul Perchiu, județul Tecuci (astăzi județul Bacău). Provenind dintr-o familie modestă, Pârvan a dovedit încă din copilărie o mare pasiune pentru studiu și cunoaștere.

A fost un elev strălucit, remarcându-se rapid prin inteligența și curiozitatea sa. După ce a absolvit Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, s-a înscris la Universitatea din București, unde a studiat istoria, filologia clasică și filozofia.

După finalizarea studiilor la București, Pârvan a primit o bursă pentru a studia în străinătate, unde s-a specializat în arheologie și istorie veche. A urmat cursuri la universități prestigioase din Germania, precum cele din Berlin și Leipzig, fiind influențat de marii istorici și arheologi europeni ai vremii.

Sub îndrumarea lui Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, unul dintre cei mai renumiți filologi clasici din acea perioadă, Pârvan și-a dezvoltat abilitățile academice și și-a cultivat interesul pentru istoria antică.

Vezi și: De ce au devenit dacii strămoșii simbolici ai românilor si de ce spunem ca suntem latini: De unde vine numele de „daci”

Reîntoarcerea în România și începuturile carierei

După finalizarea studiilor în Germania, Vasile Pârvan s-a întors în România, unde a devenit profesor de istorie veche la Universitatea din București, în 1909.

Cariera sa universitară a fost una strălucită, iar Pârvan s-a impus rapid ca una dintre cele mai importante voci în studiul antichității pe teritoriul românesc.

În această perioadă, a început să publice lucrări științifice importante, prin care a adus contribuții semnificative la înțelegerea istoriei antice din zona Balcanilor și a civilizației geto-dacice.

Una dintre primele sale lucrări importante a fost Getica, publicată în 1926, un studiu de amploare dedicat civilizației și culturii geto-dacilor.

Prin această lucrare, Pârvan a reușit să ofere o imagine completă a vieții geto-dacilor, abordând nu doar aspectele militare și politice, ci și pe cele sociale, culturale și economice. Getica a devenit rapid o lucrare de referință pentru istorici și arheologi și a rămas până în prezent un punct central în studiul istoriei Daciei antice.

Descoperirile arheologice și cercetările de la Histria

Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Vasile Pârvan la arheologia românească a fost redescoperirea orașului antic Histria, situat pe malul Mării Negre.

Începând cu 1914, Pârvan a coordonat săpăturile arheologice la Histria, un sit fondat de coloniști greci în secolul al VII-lea î.Hr. Histria a fost primul oraș antic de pe teritoriul României și a jucat un rol crucial în comerțul și cultura din regiune timp de multe secole.

Săpăturile de la Histria au scos la iveală numeroase artefacte și vestigii care au oferit informații prețioase despre viața cotidiană, comerțul, arhitectura și religia populațiilor care au locuit acolo.

Descoperirile au inclus ziduri de apărare, temple, locuințe, străzi pavate și numeroase obiecte de ceramică și metal. Prin munca sa la Histria, Vasile Pârvan a demonstrat nu doar importanța arheologică a sitului, ci și necesitatea protejării și studierii patrimoniului istoric al României.

Pe lângă Histria, Vasile Pârvan a coordonat săpături și în alte situri importante din Dacia antică, contribuind la dezvoltarea arheologiei ca știință în România. El a fost, de asemenea, un susținător fervent al creării unor instituții care să faciliteze și să sprijine cercetarea arheologică.

Vezi și: Descoperirea impresionantă de la Palatul Universității care i-a fascinat pe arheologi. Ce secrete au găsit în București

Institutul de Studii Clasice și Școala Română din Roma

O altă realizare notabilă a lui Vasile Pârvan a fost înființarea Institutului de Studii Clasice în cadrul Universității din București.

Prin această inițiativă, Pârvan a creat un cadru instituțional care să sprijine studiul filologiei clasice, istoriei antice și arheologiei. Institutul a devenit rapid un centru de excelență academică, atrăgând tineri cercetători și profesori din întreaga țară.

De asemenea, Pârvan a avut un rol esențial în crearea Școlii Române din Roma în 1922, o instituție menită să faciliteze studiile clasice și cercetările arheologice în Italia.

Această școală a fost inspirată de modelul francez al École Française de Rome și a fost concepută ca un loc de formare și perfecționare pentru tinerii arheologi români.

Prin intermediul acestei școli, cercetătorii români au avut acces la bogatul patrimoniu arheologic al Italiei și la resursele academice din Europa Occidentală.

Școala Română din Roma a avut un impact considerabil asupra carierelor multor istorici și arheologi români, oferindu-le oportunitatea de a studia în străinătate și de a se conecta la rețele internaționale de cercetare.

Vasile Pârvan a fost primul director al școlii și a avut un rol fundamental în organizarea și dezvoltarea acesteia.

”A desfăşurat trei campanii arheologice prin care a scos la lumină zidurile puternicei fortăreţe de la Histria. Cercetările sale au constituit baza documentară pentru mai multe studii româneşti şi străine asupra istoriei vechilor colonii greceşti de pe ţărmurile Pontului Euxin.

Pârvan organizează şcoala română din Roma, iniţiază şi conduce anuarele acesteia, precum şi prima serie a revistei Daci“, scria Constanţa Călinescu în cartea sa „Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească“, lansată în anul 1969.

O banală apendicită i-a adus sfârșitul la doar 45 de ani

Perfecționist din fire, Vasile Pârvan și-a neglijat sănătatea, muncind din greu mai mult de 12 ore pe zi, fiind absorbit de munca pe șantier. Mai mult de atât, se spune că faimosul arheolog pare să-și fi prevestit sfârșitul timpuriu.

”În preziua căreia dă dispoziţii executorului său testamentar să-i distrugă până şi cele mai neînsemnate note, a făcut ca generosul său plan de publicaţii privind Histria, trasat în 1916, să nu poată fi decât parţial îndeplinit“, ar fi dezvăluit cercetătorii de la Institutul Naţional al Patrimoniului, acum mulți ani.

Într-o zi de duminică, pe data de 26 iunie 1927, Vasile Pârvan a încetat din viață, la București, în urma unor complicații apărute din cauza unei apendicite netratate la timp. Ca un omagiu, Institutul de Arheologie al Academiei Române îi poartă, și astăzi, numele.

Vezi și: Descoperire istorică în România: „comoara din stradă” dezgropată din greșeală, mormântul unui prinț hun plin cu artefacte și bijuterii

Contribuțiile academice ale marelui Vasile Pârvan

Vasile Pârvan nu a fost doar un arheolog și istoric de excepție, ci și un profesor iubit și respectat. De-a lungul carierei sale, a format generații întregi de studenți și cercetători, transmițându-le pasiunea pentru istorie și arheologie.

Personalitatea sa riguroasă și dedicată a lăsat o amprentă profundă asupra modului în care s-a dezvoltat cercetarea istorică și arheologică în România.

Prin lucrările sale de cercetare, Vasile Pârvan a ridicat standardele academice și a contribuit la dezvoltarea unui curent de gândire profund național, dar și deschis către influențele internaționale.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale, pe lângă Getica, se numără Memoriale, Contribuții la istoria veche a României și Dacia, lucrări esențiale pentru înțelegerea istoriei și culturii antice din spațiul carpato-danubiano-pontic.

Din păcate, Vasile Pârvan nu a avut o viață lungă. El a murit prematur la doar 45 de ani, pe 26 iunie 1927, din cauza unei apendicite care a evoluat în peritonită.

Moartea sa a fost o pierdere imensă pentru comunitatea academică românească, dar moștenirea sa continuă să inspire și să ghideze cercetările istorice și arheologice din România.

Vasile Pârvan este considerat părintele arheologiei românești nu doar pentru descoperirile sale remarcabile și contribuțiile științifice, ci și pentru viziunea sa de a construi o tradiție solidă în cercetarea istoriei și arheologiei în România.

Prin activitatea sa intensă, fie că a fost vorba de săpăturile de la Histria sau de crearea instituțiilor academice, Pârvan a pus bazele unor standarde înalte în cercetarea științifică. Moștenirea sa continuă să fie relevantă și astăzi, iar numele său rămâne sinonim cu pasiunea pentru cunoașterea trecutului națiunii române.