În Elveția, sistemul de tarife agricol este menit să sprijine fermierii locali și să reducă dependența de importuri. Dacă un produs poate fi obținut de pe piața locală, importurile sunt practic excluse prin taxe ridicate. Cu toate acestea, în cazul în care recoltele sunt slabe sau cererea depășește oferta internă, tarifele pentru importuri pot fi reduse. Aceasta măsură este luată pentru a acoperi lipsurile temporare și a menține aprovizionarea, chiar dacă aceasta înseamnă scăderea prețurilor pentru anumite produse importate.
Maxime Botteron, economist la banca UBS, explică acest paradox: „În timpul verii, când produsele locale ajung pe piață, prețurile cresc. Este exact opusul a ceea ce se întâmplă în zona euro din jur, când prețurile scad pe măsură ce oferta internă crește”. De exemplu, roșiile cherry, care sunt de obicei mai scumpe în sezonul local, devin mai ieftine în afara sezonului, când importurile sunt permise și tarifele sunt reduse.
Acest sistem de tarife, destinat să protejeze fermierii locali, este acceptat de consumatorii elvețieni care sunt dispuși să plătească mai mult pentru alimente de calitate superioară și standarde de mediu ridicate. Stefan Legge, profesor la Universitatea St. Gallen, subliniază „Produsele elvețiene sunt asociate cu o calitate ridicată și standarde de mediu și sociale ridicate. O parte mare a populației Elveției este dispusă să plătească prețuri mari pentru aceste lucruri”.
Guvernul elvețian intervine frecvent pentru a ajusta tarifele, dar acest lucru se întâmplă doar în cazuri de urgență, cum ar fi recoltele slabe sau cererea excesivă. De exemplu, săptămâna trecută, guvernul a majorat cota de importuri cu tarife reduse pentru ouă, cu 43%, până la 25.000 de tone, pentru a compensa insuficiența ofertei interne, în ciuda unei creșteri de 35% a producției interne în ultimul deceniu. Această măsură a fost adoptată pentru a asigura aprovizionarea cu ouă până la Crăciun.
Paradoxul prețurilor alimentelor din Elveția reflectă complexitatea sistemului său agricol și economic. Deși prețurile sunt în general ridicate, anumite condiții, cum ar fi recoltele proaste, pot duce la scăderi de prețuri pentru produse importate. Acest sistem este menținut pentru a proteja agricultura locală și a asigura independența alimentară, iar consumatorii elvețieni acceptă în general aceste prețuri mari în schimbul calității și standardelor înalte. Într-o eră de volatilitate economică, acest model oferă un exemplu de cum politicile naționale pot influența prețurile și oferta pe piata.