Paradisurile fiscale din Europa: Cum atrag bogații și ce beneficii oferă
În căutarea de investiții și fonduri, multe țări europene concurează pentru a atrage persoane bogate, oferindu-le avantaje fiscale substanțiale. Euronews Business a analizat stimulentele fiscale pe care aceste țări le oferă expaților bogați, precum și criticile care apar în urma acestor măsuri. Astfel de beneficii sunt menite să atragă investiții semnificative și să crească veniturile statului, dar nu sunt lipsite de controverse și efecte secundare.
După criza financiară din 2008, ratele maxime ale impozitelor pe venit au stagnat în Uniunea Europeană, iar guvernele au introdus din ce în ce mai multe regimuri fiscale preferențiale, vizând persoanele străine. Însă nu există un „paradis fiscal” universal pentru toți, iar valoarea regimurilor fiscale depinde mult de sursa veniturilor fiecărui individ.
Italia și Elveția: oferte pentru cei cu venituri mari
Italia este una dintre destinațiile preferate de expați nu doar pentru cultură și climă, ci și datorită regimului său fiscal atractiv. Deși la prima vedere Italia pare să aibă impozite ridicate, atât pe veniturile personale, cât și pe cele corporative, există avantaje fiscale importante pentru străini. Cel mai cunoscut dintre acestea este regimul de taxare fixă, care permite indivizilor bogați să plătească o sumă anuală fixă pe toate veniturile obținute din străinătate. Suma a fost recent majorată la 200.000 de euro pe an, dublu față de valoarea anterioară de 100.000 de euro.
Acest regim este disponibil pentru o perioadă de până la 15 ani, însă doar pentru cei care nu au fost rezidenți fiscali în Italia în cel puțin 9 din ultimii 10 ani. Astfel, regimul este atractiv doar pentru cei foarte bogați. În plus, nu există costuri de conformitate pentru planificarea fiscală, ceea ce face opțiunea și mai tentantă pentru cei care doresc să reducă birocrația fiscală.
În Elveția, un alt paradis fiscal bine cunoscut, există un regim de taxare similar, numit „forfait fiscal”. În loc să colecteze taxe bazate pe venituri sau avere, unele regiuni elvețiene calculează o rată bazată pe cheltuielile individuale. Deși acest regim este interesant pentru cei foarte bogați, statul elvețian a stabilit o taxă minimă de aproximativ 455.000 de euro, ceea ce îl face atractiv doar pentru cei cu venituri mari și stil de viață luxos. Acest regim este accesibil doar celor care nu sunt cetățeni elvețieni și care se mută pentru prima dată în țară sau după o absență de peste 10 ani.
Portugalia și dezbaterea despre beneficiile fiscale
Portugalia a devenit un punct fierbinte al dezbaterilor privind avantajele fiscale, în special din cauza creșterii prețurilor la locuințe, cauzate de sosirea expaților bogați. Deși guvernul a redus beneficiile fiscale anul trecut, acestea sunt acum reintroduse, dar cu o orientare mai clară către persoanele cu educație și abilități care pot contribui semnificativ la economia portugheză.
Anterior, regimul NHR (Non-Habitual Residency) le permitea celor care se mutau în Portugalia să nu plătească taxe pe veniturile din străinătate timp de până la 10 ani, ceea ce a atras numeroși pensionari, care au profitat de excluderea impozitelor pe pensii. Aceasta a determinat reacții critice din partea statelor nordice, cum ar fi Finlanda și Suedia, care au observat un exod al cetățenilor lor pensionați. În prezent, Portugalia își axează beneficiile fiscale pe veniturile salariale și profesionale, excludând însă pensiile, dividendele și câștigurile de capital din aceste stimulente.
Impactul paradisurilor fiscale asupra economiilor locale
Paradisele fiscale, precum Italia, Elveția și Portugalia, atrag bogați care își doresc să își reducă sarcinile fiscale, dar aceste regimuri au și efecte asupra economiilor locale. De exemplu, prețurile locuințelor cresc în locurile unde există o migrație semnificativă a persoanelor bogate, afectând populația locală.
Totodată, utilizarea companiilor holding pentru a evita impozitarea veniturilor personale rămâne o metodă populară de a beneficia de rate scăzute ale impozitului pe profit. Țări precum Irlanda, Ungaria și Bulgaria oferă rate foarte mici pentru impozitul pe profit, ceea ce le face atractive pentru structuri corporative de acest fel.
Pe măsură ce OECD continuă să lucreze la implementarea unui impozit global minim pe profit de 15%, rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor diminua avantajele fiscale și vor schimba comportamentul expaților bogați din Europa.