Până și vikingii trebuiau să plătească amenzi: Cel mai vechi text juridic viking, scris în rune pe un cerc de fier, oferă noi perspective asupra sistemului monetar al nordicilor

Un text juridic viking, considerat a fi cel mai vechi document de acest tip din Scandinavia, a fost recent reevaluat, dezvăluind informații surprinzătoare despre sistemul monetar al vikingilor.

Cunoscut sub numele de Inelul Forsa (Forsaringen în suedeză), acest artefact remarcabil datează din secolele al IX-lea sau al X-lea și constă într-un cerc de fier cu un diametru de aproximativ 43 de centimetri, inscripționat cu aproape 250 de rune. Se crede că inelul ar fi fost folosit inițial ca mâner de ușă.

Ce este, de fapt, inscripția de pe inel

Inscripția runică de pe inel descrie amenzile impuse pentru o anumită infracțiune, care trebuiau plătite în boi și argint – sau cel puțin aceasta era interpretarea anterioară. Un nou studiu realizat de un istoric economic de la Universitatea din Stockholm a analizat mai atent semnificația inscripției și a descoperit noi detalii care schimbă înțelegerea noastră asupra acestui document legal.

Conform interpretării anterioare, inscripția „uksa … auk aura tua” era tradusă ca fiind o cerință de a plăti amenda atât cu un bou, cât și cu două unități de argint (ore). Aceasta ar fi implicat că partea vinovată trebuia să plătească cu două tipuri diferite de bunuri, ceea ce ar fi fost atât nepractic, cât și consumator de timp.

Totuși, Rodney Edvinsson, autorul studiului și profesor de istorie economică la Universitatea din Stockholm, propune o nouă interpretare. El susține că termenul „auk” ar trebui înțeles ca „de asemenea” în loc de „și”, ceea ce ar însemna că amenzile puteau fi plătite fie cu un bou, fie cu două unități de argint.

„Aceasta indică un sistem mult mai flexibil, în care atât boii, cât și argintul puteau fi folosite ca unități de plată. Dacă o persoană avea acces mai ușor la boi decât la argint, putea să își plătească amenda cu un bou. În schimb, dacă cineva avea argint, dar nu avea boi, putea să plătească cu două unități de argint”, a explicat Edvinsson.

Tipurile de plată

Mențiunea celor două „tipuri de plată” reflectă probabil economia în schimbare a Scandinaviei din acea perioadă. La sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, regiunea a cunoscut un aflux de argint care a stimulat economia. Această prosperitate a condus la baterea primelor monede interne în Suedia în jurul anului 995 CE. Totuși, doar câteva decenii mai târziu, în anii 1030, baterea de monede a încetat, iar economia s-a întors la utilizarea bunurilor non-metalice, cum ar fi animalele, ca unități de schimb standard.

Este posibil ca Inelul Forsa să capteze această perioadă tranzitorie, când vikingii utilizau atât metale rare, cât și animale pentru a schimba valori.

Deși vikingii nu erau o cultură literată și sunt adesea descriși ca războinici sălbatici, este evident că au creat societăți complex organizate și au documentat realitățile cotidiene ale lumii lor într-un stil unic. Ei făceau acest lucru folosind pietre runice, un sistem de simboluri adesea sculptate în rocă pentru a comemora morții, a înregistra evenimente semnificative sau a celebra realizări.

Printre cele mai uimitoare exemple se numără pietrele Jelling din Danemarca, o pereche de pietre funerare regale din secolul al X-lea, care reflectă măreția și complexitatea culturii vikingilor.