”Ne bătea până când nu-și mai putea ridica brațul”. Maria Mandl, ”Bestia” care a torturat 500.000 de femei la Auschwitz
Maria Mandl, supranumită ”Bestia”, a fost una dintre cele mai cunoscute și infame gardiene de lagăr nazist din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Născută pe 10 ianuarie 1912, în Munții Tatra din Austria, Mandl a jucat un rol important în administrarea și funcționarea unor lagăre de concentrare, fiind responsabilă de moartea a zeci de mii de deținuți, majoritatea femei și copii.
Ascensiunea în ierarhia nazistă
Mandl s-a alăturat NSDAP (Partidul Nazist) în 1938, după Anschluss-ul Austriei. Îndată, și-a găsit locul în aparatul represiv nazist, fiind recrutată ca gardian la lagărul de concentrare Lichtenburg în 1938.
Abilitățile sale deosebite în domeniul brutalității și cruzimii au fost rapid observate, iar în 1939 a fost transferată la Ravensbrück, un lagăr de concentrare destinat femeilor.
Aici, Mandl și-a dezvoltat un renume deosebit de temut pentru sadismul și violența sa. Deținuții o descriau ca fiind nemiloasă și deosebit de crudă.
A promovat rapid în ierarhie și, în 1942, a fost numită Oberaufseherin (superioară a gardienelor) în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, cea mai mare fabrică de exterminare nazistă.
Vezi și: ”Îngerul Morții” de la Auschwitz: ororile comise de Josef Mengele în numele medicinei
Rolul său la Auschwitz-Birkenau
La Auschwitz-Birkenau, Maria Mandl și-a exercitat puterea cu o brutalitate extremă. Reputația sa extrem de crudă, precum și modalitățile dure prin care prefera să exercite pedepsele asupra deținutelor, i-au adus apelativul”Bestia”.
Nemțoaica a fost responsabilă pentru selecția deținuților care urmau să fie trimiși direct în camerele de gazare, alegând personal cine urma să trăiască și cine urma să moară. Sub conducerea sa, mii de femei, copii și bătrâni au fost uciși.
Mandl a fost implicată direct în administrarea lagărului, având autoritate deplină asupra tuturor gardienelor, victimele sale povestind, ulterior, ororile prin care au fost supuse în timpul încarcerării lor.
”Ne dezbrăca și ne lega de stâlpi. Ne bătea până când nu-și mai putea ridica brațul!”, a declarat una dintre supraviețuitoarele Holocaustului, Lina Haag.
Ea a supravegheat lagărul cu o disciplină strictă, impunând pedepse severe și adesea mortale pentru orice abatere. A creat și menținut un regim de teroare, care a inclus tortura fizică și psihică, abuzurile sexuale și execuțiile sumare.
Maria Mandl, supranumita Bestia sau Ingerul Mortii de la Auschwitz. (1948)
Un aspect notabil al activității sale la Auschwitz a fost implicarea în formarea așa-numitului ”Orchestra Femeilor din Auschwitz”, formată din deținute.
Mandl a folosit acest ansamblu ca pe un instrument de propagandă și divertisment pentru ofițerii SS, în timp ce mulți dintre muzicieni erau ulterior uciși după ce își pierdeau utilitatea.
În contrast cu agresivitatea sa, Maria Mandl era descrisă ca „o persoană extrem de inteligentă şi sofisticată, care avea gusturi în literatură, gastronomie şi muzică”.
Vezi și: Descoperirea tulburătoare de sub podeaua lagărului de concentrare de la Auschwitz
Capturarea și procesul ”Bestiei”
După înfrângerea Germaniei naziste, Maria Mandl a încercat să fugă, dar a fost capturată de forțele americane în Austria, în august 1945.
A fost extrădată în Polonia pentru a fi judecată pentru crimele sale împotriva umanității. În 1947, Mandl a fost condamnată la moarte în cadrul procesului de la Cracovia, unul dintre numeroasele procese ale criminalilor de război naziști.
În timpul procesului, Mandl nu și-a arătat niciodată remușcarea pentru faptele sale, negând adesea acuzațiile sau minimizându-și rolul în lagărele de exterminare.
Cu toate acestea, mărturiile supraviețuitorilor și dovezile adunate au fost copleșitoare. Maria Mandl a fost executată prin spânzurare pe 24 ianuarie 1948.
Mandl după extrădarea sa în Polonia. (1946)
Simbolul cruzimii supreme
Maria Mandl rămâne un simbol al cruzimii umane și al violenței sistematice care a caracterizat regimul nazist.
Conduita sa în timpul războiului, marcată de o lipsă totală de empatie și o sete de putere, este un exemplu clar al modului în care ideologiile totalitare pot corupe și desensibiliza indivizii.
Astăzi, istoria Mariei Mandl servește ca un avertisment al pericolelor extremismului și ale neglijării drepturilor fundamentale ale omului.
Povestea sa este o parte importantă a memoriei colective a Holocaustului, amintindu-ne de ororile care pot fi comise atunci când justiția și umanitatea sunt sacrificate în numele unei ideologii.