Misterul sunetelor bizare din ocean: O posibilă „conversație” între creaturi marine

Oceanele ascund numeroase mistere, iar unul dintre cele mai fascinante fenomene descoperite de cercetători este reprezentat de sunetele bizare, asemănătoare unor „quack”-uri, înregistrate de-a lungul decadelor. Aceste sunete, cunoscute sub denumirea de „bio-duck”, au fost inițial considerate mecanice sau artificiale, dar cercetările recente sugerează că ele ar putea reprezenta un tip de comunicare între viețuitoare marine.

Un sunet misterios cu origini necunoscute

În anii ’80, cercetătorii au înregistrat pentru prima dată aceste sunete neobișnuite în zona Bazinului Fiji de Sud, în Oceanul Pacific. La o primă audiție, aceste sunete par guturale și stranii, cu o frecvență joasă și o regularitate aproape mecanică. Denise Risch, biolog marin de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA (NOAA), a descris sunetele ca fiind atât de constante încât, inițial, păreau să provină de la un dispozitiv tehnic.

„Dacă le auzi pentru prima dată, nu ai crede că sunt emise de animale, dar sunt incredibil de puternice și omniprezente. În timpul iernii, aceste sunete pot fi detectate în tot Oceanul Sudic”, a explicat Risch.

Recent, o reanalizare a acestor înregistrări a scos la iveală o posibilitate fascinantă: sunetele ar putea fi, de fapt, o „conversație” între animale marine, scrie Mashable.

Conversații subacvatice: dovezi noi

Ross Chapman, expert în acustică subacvatică la Universitatea din Victoria, a explicat că echipa sa a utilizat o rețea de hidrofoane – dispozitive specializate în detectarea sunetelor sub apă – pentru a studia aceste fenomene. Aceste hidrofoane au fost remorcate de o navă pe parcursul expedițiilor de cercetare, permițând identificarea mai multor surse ale acestor sunete.

„Am descoperit că erau de obicei mai mulți emițători în locații diferite ale oceanului, toți producând aceste sunete. Ce ne-a uimit cel mai mult a fost faptul că, atunci când unul dintre emițători emitea sunetul, ceilalți rămâneau tăcuți, ca și cum ar asculta. Apoi, primul emițător se oprea și începea să asculte răspunsurile celorlalți”, a explicat Chapman.

Această descoperire sugerează un comportament organizat, similar cu o formă rudimentară de dialog, ridicând întrebări despre complexitatea comunicării între viețuitoarele marine.

Vinovații probabili: balenele Minke

Deși originea exactă a sunetelor nu a fost confirmată vizual, cercetările anterioare au sugerat că ele ar putea fi produse de balenele Minke, cea mai mică specie de balene cu fanoane. Aceste mamifere marine, cunoscute pentru inteligența și capacitatea lor de a produce cântece complexe, ar putea fi responsabile pentru aceste „quack”-uri misterioase. Totuși, lipsa unor observații directe ale balenelor în timpul emiterii acestor sunete lasă loc de interpretări.

Ce ne spun aceste sunete despre ocean?

Sunetele „bio-duck” subliniază cât de puține lucruri știm despre viețuitoarele din adâncuri și despre modul lor de a comunica. Dacă aceste sunete sunt într-adevăr un tip de conversație, ele demonstrează complexitatea socială și cognitivă a mamiferelor marine, deschizând noi direcții de cercetare în domeniul bioacusticii.

Pentru cercetători, misterul acestor sunete reprezintă o provocare captivantă, dar și o amintire a vastității necunoscute a oceanelor, care continuă să dezvăluie secrete fascinante. Poate că, așa cum sugerează Chapman într-o notă umoristică, animalele discută despre cină sau comentează curiozitatea oamenilor care le studiază. Indiferent de adevăr, un lucru este cert: oceanul continuă să fie o sursă de mistere și inspirație pentru știință și imaginație.