Misterioasa megastructură din Pacific ar putea fi o relicvă a fundului mării din timpul dinozaurilor

O descoperire recentă în adâncurile Pacificului i-a uimit pe oamenii de știință, care au identificat o structură neobișnuită în scoarța terestră, datând din era dinozaurilor. Aceasta ar putea explica de ce regiunea Pacificului de Est găzduiește cea mai rapidă creastă oceanică din lume – Ridicătura Est-Pacifică.

Folosind date seismice, geologul Jingchuan Wang de la Universitatea din Maryland și echipa sa au găsit fragmente antice de scoarță oceanică ascunse adânc în interiorul Pământului, ceea ce ar putea contribui la expansiunea acestei creste. „Descoperirea noastră ridică noi întrebări despre modul în care straturile profunde ale Pământului influențează ceea ce vedem la suprafață pe distanțe și scări de timp foarte mari”, explică Wang.

Ce au descoperit oamenii de știință sub placa Nazca?

Echipa de cercetători a folosit unde sonore care săriți în sol pentru a crea hărți seismice și au identificat un blob ciudat de manta, care se mișcă neașteptat de încet sub placa Nazca. Aceasta se află în apropierea continentului sud-american, unde are loc un proces activ de subducție – un fenomen geologic în care părți mai dense și reci ale scoarței terestre sunt absorbite în straturile mai calde din interiorul Pământului. Acest proces influențează formarea și dinamica plăcilor tectonice și a structurilor adânci ale mantalei.

Sub placa Nazca, pe partea sa vestică, echipa a observat o anomalie în mișcarea materialelor mantalei, care se deplasează la jumătate din viteza la care s-ar fi așteptat. Aceasta sugerează că zona de tranziție a mantalei poate acționa ca o barieră, încetinind mișcarea materialului prin interiorul Pământului. Studiile echipei au relevat că această structură este mai rece și mai densă decât regiunile înconjurătoare și pare să fie o bucată fosilizată a unui fund de mare antic.

„Această zonă îngroșată este ca o amprentă fosilizată a unei porțiuni vechi de fund oceanic care s-a subdus în Pământ acum aproximativ 250 de milioane de ani”, adaugă Wang.

Aceasta oferă o fereastră inedită în trecutul planetei noastre, permițând cercetătorilor să înțeleagă mai bine cum au evoluat structurile subterane ale Pământului de-a lungul timpului.

Cum ne ajută descoperirea să înțelegem mișcările plăcilor tectonice?

Această structură geologică misterioasă poate oferi indicii importante despre mișcările plăcii Nazca de-a lungul istoriei Pământului. Resturile acestui fund de mare fosilizat nu s-au topit complet, ceea ce le permite să pătrundă mai adânc în straturile fierbinți ale mantalei, formând structuri cunoscute sub numele de „super plume”. Una dintre aceste structuri pare să se afle sub punctul fierbinte al Insulelor Paștelui.

Această nouă perspectivă asupra subducției antice oferă o înțelegere mai profundă a modului în care procesele din interiorul Pământului modelează geologia suprafeței. Simulările geodinamice au sugerat că geometria și stabilitatea structurilor din mantaua inferioară sunt influențate direct de interacțiunile cu plăcile subducate.

Descoperirile echipei oferă o perspectivă unică asupra trecutului geologic al Pământului, deschizând calea pentru noi cercetări despre modul în care aceste structuri adânci influențează dinamica tectonică la suprafață. „Privirea asupra plăcii subductate din această perspectivă ne-a oferit noi informații despre relația dintre structurile adânci ale Pământului și geologia de la suprafață, relații care nu erau evidente până acum”, concluzionează Wang.