Harta sărăciei din România: Evoluții și discrepanțe regionale

România rămâne una dintre țările cu cel mai mare risc de sărăcie din Uniunea Europeană, deși aderarea la UE în 2007 a adus unele îmbunătățiri semnificative. Între 2008 și 2023, rata națională de risc de sărăcie a scăzut de la 44,2% la 32%, însă această evoluție maschează mari discrepanțe între regiunile țării. În timp ce unele zone au progresat masiv, altele rămân în continuare marcate de dificultăți structurale.

Discrepanțe notabile între regiuni

Cea mai spectaculoasă reducere a ratei de risc de sărăcie s-a înregistrat în regiunea București-Ilfov, unde procentul a scăzut de la 34% în 2008 la doar 12,3% în 2023. Acest progres reflectă dezvoltarea economică accelerată a Capitalei și statutul său atipic în economia națională. Regiunea beneficiază de investiții masive și de o concentrare a locurilor de muncă bine plătite, ceea ce o plasează într-o categorie aparte față de restul țării.

În contrast, regiunile Nord-Est și Sud-Est continuă să fie cele mai afectate de sărăcie. Deși Nord-Estul a înregistrat o scădere semnificativă a ratei sărăciei, de la 55,5% la 38,7% în aceeași perioadă, Sud-Estul a stagnat aproape complet, reducându-se doar de la 46,7% la 45,3%. Aceste cifre sugerează că, în ciuda prezenței unor poli economici importanți, cum ar fi porturile și șantierele navale, regiunea Sud-Est se confruntă cu probleme structurale severe care limitează dezvoltarea economică.

O situație intermediară este întâlnită în Sud-Vest Oltenia, unde rata sărăciei a scăzut de la 56,6% la 40,5%. Progresele sunt vizibile, dar regiunea rămâne una dintre cele mai vulnerabile din țară. Alte regiuni, precum Nord-Vest și Centru, au înregistrat îmbunătățiri remarcabile, ajungând în 2023 la rate de 24,7% și 31,9%. Aceste zone beneficiază de o economie diversificată și de o integrare mai bună în rețelele economice europene, ceea ce le conferă un avantaj competitiv.

Ce indică rata riscului de sărăcie și excluziune socială

Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) este un indicator adoptat de Uniunea Europeană pentru monitorizarea progreselor în combaterea sărăciei. Acesta include trei componente principale:

1. Venituri sub pragul de sărăcie: În 2023, pragul sărăciei relative în România a fost de 19.433 de lei pe an (1.619 lei pe lună/persoană).
2. Deprivare materială și socială: Aceasta se referă la incapacitatea de a acoperi cel puțin 7 din cele 13 elemente esențiale pentru un trai decent, precum încălzirea adecvată a locuinței, achitarea facturilor sau accesul la internet.
3. Intensitate redusă a muncii: Include gospodăriile unde adulții de vârstă activă au lucrat mai puțin de 20% din potențialul lor de muncă în ultimul an.

Discrepanțele regionale reflectate de indicatorii AROPE evidențiază faptul că progresul economic nu este uniform distribuit. Zonele care rămân în urmă au nevoie de investiții suplimentare în infrastructură, educație și locuri de muncă pentru a reduce decalajele.

Deși România a făcut progrese importante în reducerea sărăciei, harta sărăciei rămâne fragmentată, cu diferențe semnificative între regiunile dezvoltate și cele vulnerabile. Combaterea sărăciei implică politici specifice pentru regiunile defavorizate, adaptate la nevoile lor locale, astfel încât să se asigure o dezvoltare mai echilibrată la nivel național.