Fotbalistul român care s-a pregătit la Arsenal Londra, dar a fost șters de comuniști din istorie. A fost dus de ruși la muncă silnică în Urali

Istoria fotbalului are pasaje întregi șterse, pur și simplu, din anale și din cărți. Este și cazul unui fotbalist cu 18 selecții la naționala României, participant la Mondiale și antrenor, pe care rușii l-au deportat la ordinul lui Stalin, să muncească în minele URSS.

S-a specializat la Arsenal Londra

Petre Steinbach, născut la 1 ianuarie 1906, la Timișoara, a intrat în analele sportului românesc ca un mare jucător. El a jucat mai întâi la Timișoara, apoi la Colţea Braşov (1928-29) pe timpul satisfacerii stagiului militar, de unde este angajat de Nae Lucescu, la Unirea Tricolor Bucureşti. Între 12.10.1930 şi 01.09.1935 a fost selecţionat de 18 ori în echipa naţională a României și a participat la prima editie a Campionatului Mondial, în 1930, în Uruguay, având în palmares partide de referință ale primei reprezentative, precum 4-2 pe terenul Iugoslaviei, 6-3 cu Franța sau 7-0 cu Bulgaria.

Vezi și: Destinul tragic al primului campion olimpic român. Misterul din jurul morții lui Iosif Sârbu, urmărit de securitate și probleme cu soția

Petre Steinbach a fost și un antrenor important. El a efectuat două stagii de specializare în Anglia, la clubul Arsenal Londra, în ianuarie 1933 şi 1936. Potrivit Historia, ”cea de-a doua călătorie s-a datorat sprijinului financiar al lui V.V. Tilea, al lui Gabriel Marinescu (care nu a ezitat să se laude cu acest lucru, în contextul unui meci cu probleme între Venusul său şi Unirea Tricolor) și al lui Nae Ionescu (președintele Unirii Tricolor)”. Acesta a pregătit copii şi juniori pe care i-a format şi promovat în prima divizie.

Petre Steinbach, deportat în URSS

Pe perioada celui De-al Doilea Război Mondial, Petre Steinbach a fost antrenor la echipa Carmen. Dar imediat după încheierea războiului, acesta a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă. El s-a numărat printre persoanele de origine germană deportate în URSS, în minele de plumb din Urali, la ordinul dictatorului Iosif Stalin, care susținea că aceasta reprezintă „despăgubiri de război”.

Vezi și: Fotbalistul român de „aur” care a fugit de acasă la 16 ani și a făcut închisoare după ce a bătut un milițian. Ce a pățit după acel incident

Probabil că Petre Steinbach și-ar fi găsit sfârșitul, precum alți șvabi, din cauza alimentației precare și a condițiilor de muncă inumane, dar a fost salvat de fotbal. El a fost scos din lagăr și pus să antreneze o formație locală. A reușit să promoveze echipa într-un eșalon superior și, în cele din urmă a fost eliberat, revenind în țară.

Antrenor de succes

În ianuarie 1947 a fost angajat de baronul Neumann la ITA din Arad pentru ”pepinieră”. În vară devine antrenorul echipei de seniori ITA cu care cucereşte campionatul României 1947-1948, fiiind singurul trofeu din cariera lui Petre Steinbach. După naţionalizarea de la 11 iulie 1948, când baronul Neumann a părăsit România, a plecat şi el de la ITA, angajându-se la CFR Bucureşti.

În 1948, bănățeanul a fost pentru o scurtă perioadă de timp selecționerul naționalei României, dar a sfârșit prin a fi înlocuit după două rezultate dezamăgitoare: 0-1, acasă, cu Albania și (mai ales) 0-9, în deplasare, cu Ungaria. Petre Steinbach a mai fost antrenor la echipele Rapid București (1948-1952), Farul Constanța (19621964) și Ceahlăul Piatra Neamț (1968-1969).

Vezi și: Cum a murit Vică Negulescu, fost președinte FRF. Se spune că ar fi fost zidit în pereții închisorii Jilava în 1959 de către comuniști

Pe lângă performanțele sportive, Petre Steinbach a rămas în istoria fotbalului românesc și prin cartea sa: ”Footballul nostru”, apărută în 1937. De asemenea, a avut și o rubrică de analiză în ziarul „Sportul popular”.

În 1975, a plecat în Germania Federală, unde s-a stabilit definitiv, iar așa cum se întâmpla în acele vremuri autoritățile comuniste au încercat să-i facă numele complet uitat. S-a stins din viață în 1996, la vârsta de 90 de ani, în țara care îl adoptase.