Filmul interzis care i-a „eliberat” pe români după Revoluție: Cenzura comunistă a „picat în brațele” irezistibilei „Emmanuelle”, un fenomen global controversat

În perioada comunistă din România, cenzura era omniprezentă și controla tot ce ajungea la public, de la literatură și muzică, până la cinema. Filmele considerate subversive, imorale sau nepotrivite erau interzise, iar accesul la cultura occidentală era limitat la câteva canale rare și clandestine. După Revoluția din 1989, această barieră a căzut brusc, iar publicul român a fost expus pentru prima dată la un val de filme occidentale interzise, printre care și controversatul film francez „Emmanuelle”. Această peliculă, lansată în 1974, a devenit rapid un simbol al „eliberării” post-revoluționare, oferind o imagine neîngrădită a libertății sexuale care sfida decenii de cenzură și restricții.

„Emmanuelle”: Un simbol al libertății post-comuniste

Pentru publicul român, eliberat de cenzura comunistă, „Emmanuelle” a reprezentat mai mult decât un simplu film erotic – a devenit un simbol al tranziției către libertate. În anii ‘70 și ‘80, România se afla sub unul dintre cele mai represive regimuri comuniste din Europa de Est, condus de Nicolae Ceaușescu, iar cenzura era o armă centrală a controlului ideologic. Sexualitatea era un subiect tabu, iar reprezentările explicite în artă sau cinema erau interzise și condamnate. În acest context, un film ca „Emmanuelle” ar fi fost de neconceput, motiv pentru care publicul român l-a întâmpinat cu o combinație de fascinație și curiozitate în anii ’90.

Succesul global al filmului și controversa din jurul său

Lansat în 1974 și regizat de Just Jaeckin, „Emmanuelle” s-a bazat pe un roman erotic francez publicat în 1967 și a fost unul dintre primele filme care au adus genul soft-porn în cinematografele mainstream. Povestea urmărește aventurile sexuale ale unei tinere franțuzoaice, soția unui diplomat francez, în timpul unui sejur în Thailanda. Sylvia Kristel, actrița olandeză care a interpretat-o pe Emmanuelle, a devenit rapid un simbol sexual internațional, iar filmul a captivat publicul din întreaga lume, vânzând aproape 9 milioane de bilete doar în Franța.

Filmul a fost lansat într-un moment istoric oportun. La începutul anilor ’70, tema „iubirii libere” și revoluția sexuală erau la apogeu în Franța și alte țări occidentale. Pila contraceptivă devenise disponibilă, iar în 1975, la un an după lansarea „Emmanuelle”, avortul a fost legalizat în Franța. În acest climat de schimbare socială, „Emmanuelle” a fost privit de unii ca un simbol al eliberării sexuale. Cu toate acestea, filmul a fost interzis inițial în Franța, dar a fost rapid reintegrat pe piață după ce un nou guvern a fost ales.

Un succes global, dar profund problematic

„Emmanuelle” nu a fost doar un succes în Franța, ci și în multe alte țări, inclusiv în Statele Unite, Japonia și o mare parte din Europa. În mod remarcabil, filmul a devenit un punct de referință cultural, iar în Japonia a fost perceput chiar ca un film feminist datorită unei singure scene în care personajul principal preia controlul într-o relație sexuală. „Japonezii considerau că Emmanuelle era dominantă, doar pentru că într-o scenă urcă deasupra soțului ei,” a explicat Sylvia Kristel, adăugând că femeile japoneze s-au ridicat și au aplaudat în timpul acelei secvențe.

Cu toate acestea, filmul nu a fost lipsit de controverse. Dincolo de succesul său comercial, „Emmanuelle” a fost criticat pentru portretizarea problematică a sexualității. Deși filmul era adesea promovat ca o formă de „artă erotică”, subiectele sale ridicau întrebări despre consimțământ și despre modul în care erau prezentate relațiile sexuale. Emmanuelle are o serie de relații sexuale, însă unele dintre acestea sunt clar non-consensuale, iar filmul tratează aceste episoade cu o ușurință problematică. Scena din finalul filmului, în care are loc un viol de grup, a fost deosebit de criticată.

Receptarea filmului în România post-comunistă

După căderea comunismului în 1989, românii s-au trezit brusc într-o lume în care cenzura fusese ridicată. În mod ironic, un film care fusese considerat „periculos” și „imoral” în timpul regimului Ceaușescu, a devenit rapid un simbol al noilor libertăți. „Emmanuelle” a fost unul dintre primele filme străine care au fost difuzate pe canalele de televiziune nou-create și în sălile de cinema. Pentru mulți români, a fost un șoc cultural – o deschidere bruscă către sexualitatea explicită, o temă rar discutată în societatea românească de dinainte de Revoluție.

De asemenea, succesul filmului a deschis drumul pentru alte producții occidentale care tratau sexualitatea în moduri noi și provocatoare. Tinerii, în special, au fost curioși să exploreze această latură a culturii occidentale, după ani de cenzură și restricții. În plus, „Emmanuelle” a fost văzut ca o contrapondere la morala impusă de regimul anterior, devenind rapid parte din conversația despre libertate, exprimare și revoluția sexuală.

O nouă versiune în 2024: Feminism și perspective contemporane

Anul 2024 aduce un nou capitol pentru „Emmanuelle”. Regizoarea Audrey Diwan, câștigătoare a Leului de Aur la Festivalul de la Veneția, a lansat o versiune modernizată a filmului, cu o abordare care încearcă să alinieze povestea la sensibilitățile contemporane. Spre deosebire de versiunea originală, noul film explorează sexualitatea feminină din perspectiva unei regizoare femei, punând accentul pe consimțământ și pe dorința feminină autonomă, scrie BBC.

Noua Emmanuelle, interpretată de Noémie Merlant, nu mai este o tânără pasivă, ci o femeie matură, aflată în căutarea propriei plăceri și identități. Filmul este plasat într-un context diferit, acțiunea având loc în Hong Kong, iar subiectele sunt tratate cu o subtilitate mai mare. În timp ce versiunea din 1974 a fost criticată pentru portretizarea problematică a consimțământului, Diwan încearcă să redea povestea cu o sensibilitate modernă, oferind o perspectivă mai nuanțată asupra sexualității.

De la cult la icon

„Emmanuelle” rămâne un fenomen global controversat, dar de necontestat în peisajul cinematografic internațional. De la lansarea sa în 1974 și până la adaptarea sa din 2024, filmul a stârnit discuții despre sexualitate, consimțământ și rolul artei în revoluția socială. În România, filmul a avut un impact semnificativ, marcând tranziția de la cenzură la libertatea de expresie și devenind un simbol al eliberării culturale. Iar astăzi, când temele precum consimțământul și reprezentarea sexualității în media sunt mai importante ca niciodată, „Emmanuelle” continuă să provoace și să inspire.