Fermierii români se pregătesc de faliment după încă o vară de secetă. Pierd pământurile, utilajele și casele, pare aproape inevitabil pentru cei mai mulți agricultori
Agricultura din România traversează una dintre cele mai dificile perioade din istoria recentă, iar pentru mulți fermieri, falimentul pare a fi inevitabil. O vară de secetă severă, care urmează altor ani la fel de secetoși, a lăsat terenurile agricole devastate, iar culturile distruse. În aceste condiții, fermierii se confruntă cu datorii uriașe, pierderi de recoltă și un viitor incert.
Seceta continuă să distrugă agricultura românească
În județul Galați, la Agroind Tulucești, situația este dramatică. Cătălin Ionescu, inginerul șef al companiei, descrie cu amărăciune cum, din ultimii cinci ani, patru au fost extrem de secetoși, iar trei dintre aceștia au venit consecutiv. „La noi lucrurile sunt praf! Din cinci ani, am avut patru de secetă, dintre care trei consecutiv. Am tot rostogolit de la an la an datoriile și acum nu mai știm pe unde să ne scoatem cămașa!”, spune el, reflectând disperarea generalizată în rândul agricultorilor.
Cu o datorie crescândă și fără perspective de redresare, Ionescu mărturisește că nu știe dacă vor rezista până la sfârșitul anului. „Nu-i departe ziua până când o să ne bage cineva biletele la ordin și atunci ne vom pierde utilajele, pământurile și casele!”, avertizează el. Aceasta este realitatea crudă pentru mulți fermieri, care văd cum tot ce au construit de-a lungul anilor se năruie sub presiunea datoriilor și a recoltei dezastruoase.
Recolte distruse și ajutor de secetă inechitabil
Cătălin Ionescu se confruntă cu o dilemă amară: are de recoltat aproximativ 400 de hectare de floarea-soarelui, dar știe că productivitatea va fi extrem de scăzută. „Eu nu mă grăbesc să intru în lan; la ce să mă duc, numai ca să mă aflu în treabă!? Vecinii mei au scos câte 200 de kile la hectar; în nordul județului, nici atâta!”, povestește fermierul, conștient de dezastrul care îl așteaptă.
Pe lângă pierderile directe cauzate de secetă, Ionescu este revoltat și de modul inechitabil în care se acordă ajutorul de secetă. „Este complet inechitabil, se dă mai mult la ăia care sunt mai puțin afectați de secetă. La mine la trei ani de secetă media este de 2.000 kile la hectar, dar eu am făcut cheltuieli de peste 5.000 lei/ha!”, explică el, arătând cum sistemul actual dezavantajează fermierii cei mai loviți de secetă.
Situație disperată: Semănături de toamnă și împrumuturi fără acoperire
Pentru mulți fermieri, inclusiv pentru Ionescu, semănăturile de toamnă nu aduc nicio alinare. El a semănat aproape 500 de hectare, însă recoltele au fost dezastruoase. „Am recoltat 1.500 kg/ha la grâu, 2.800 la orz… Sămânța de mazăre nu a răsărit și rapița a fost întoarsă toată din toamna trecută.” În ciuda eforturilor de a menține o producție, pierderile sunt atât de mari încât conturile sunt în roșu, iar datoriile cresc exponențial, conform Revista-Ferma.ro
Soluția: Declararea stării de necesitate
În fața acestui dezastru agricol, Cătălin Ionescu și alți fermieri cer intervenția statului prin declararea stării de calamitate în regiunile cele mai afectate. „Altminteri, noi murim cu datoriile legate de gât!”, avertizează el, cerând păsuirea datornicilor pentru a preveni falimentul în masă al fermierilor.
Porumbul pentru animale: Ultima soluție disperată
Situația la Agroind Tulucești nu este unică. Vecinii de tarla, altădată fermieri prosperi, se confruntă cu aceeași realitate dură. „Câmpul arată prost, arșița a ars lanurile, seceta a uscat totul. Am însămânțat 400 de hectare de floarea soarelui, toată cultura e proastă… Și porumbul – zero, 70 de hectare distruse, am pus oamenii de au tăiat pentru animale!”, povestește inginerul Bercaru.
Pierderi masive în toată țara
Conform datelor Direcției pentru Agricultura Județeană, toate culturile de floarea-soarelui și porumb amplasate pe terenuri neirigate sunt calamitate sută la sută, iar pe cele irigate, între 45 și 50%. Mazărea a fost afectată în proporție de 80-100%, iar vița de vie între 60 și 80%. Aceste cifre confirmă amploarea dezastrului și subliniază necesitatea unei intervenții urgente pentru a salva agricultura românească de la colaps.
În concluzie, fermierii români se află într-o situație critică, cu datorii copleșitoare și recoltă minimă, iar falimentul pare aproape inevitabil pentru mulți dintre ei. Fără intervenția statului și fără măsuri adecvate pentru a combate efectele devastatoare ale secetei, viitorul agriculturii în România este sumbru.