Femelele gibon își comunică mesajele printr-un dans între „robot dance” și „vogueing” VIDEO
O nouă descoperire fascinantă în lumea animalelor ne dezvăluie faptul că femelele din specia de gibon cu creastă, din genul Nomascus, au abilități impresionante de dans. Înregistrările realizate la Centrul de Salvare a Primatelelor Pe Cale de Dispariție din Vietnam au arătat mișcări ritmice uimitoare, pe care oamenii de știință le descriu ca un amestec între dansul robotic și „vogueing”. Această formă de comunicare a atras atenția cercetătorilor și oferă noi perspective asupra comportamentului acestor primate.
Dansul gibonilor: mișcări structurate și intenționate
Studiul, care este în prezent postat pe platforma BioRxiv, dar încă nepublicat oficial, analizează comportamentul de dans al femelelor de gibon din patru specii: N. annamensis, N. gabriellae, N. leucogenys și N. siki. Cercetătorii au observat că aceste dansuri sunt caracterizate prin mișcări bruște, rigide ale corpului, însoțite de „tremurat” al membrelor și trunchiului. Mișcările sunt ritmice și intenționate, iar dansul pare să fie un comportament comun în rândul femelelor sexual mature din aceste specii.
Potrivit lui Pritty Patel-Grosz, coautor al studiului și profesor de lingvistică, dansul gibonilor seamănă cu un mix între „robot dance” și „vogueing”, oferind o nouă dimensiune în înțelegerea modului în care aceste animale comunică vizual. Cu toate că dansul este vizibil la gibonii captivi încă din 1984, studiul actual se concentrează pe trei aspecte cheie care au fost anterior ignorate: structura mișcărilor, intenționalitatea și ritmicitatea acestora.
Dansul gibonilor: atracție sexuală sau semnal social?
Unul dintre aspectele interesante ale studiului este încercarea de a înțelege dacă dansul gibonilor are un rol în atracția sexuală. Dr. Kai Caspar, coautor al studiului, a explicat că dansurile sunt realizate doar de femelele sexual mature și că acestea își încep „cariera” de dans în jurul primei menstruații, continuând până la vârste înaintate, chiar și după ce nu mai sunt active din punct de vedere reproductiv. Există unele rapoarte care sugerează că dansul poate duce la copulare, dar este neclar dacă acest comportament are scopul de a atrage un partener sau dacă este doar un semnal general de excitare.
Cercetătorii subliniază că detaliile dansului ar putea fi specifice fiecărui individ, iar observațiile au fost realizate pe animale în captivitate. S-a dovedit deja că gesturile la urangutani diferă între grădini zoologice și mediul sălbatic, așa că este posibil ca și dansul gibonilor să varieze în funcție de context.
Indiferent de motivația din spatele acestor mișcări fascinante, studiul deschide noi căi de cercetare în domeniul comunicării la primate, concentrându-se pe indicii vizuale, cum ar fi dansul, în locul celor vocale, care au fost mai frecvent studiate. Cu siguranță, cercetările viitoare vor oferi mai multe răspunsuri, dar până atunci, videoclipurile cu gibonii dansatori vor continua să capteze atenția publicului.