Femeia „vândută” de Ceaușescu în cea mai periculoasă țară din lume, ca la târgul de sclavi: nu vrea să revină în România nici azi, după 50 de ani

Despre ororile regimului comunist, în România, am tot auzit, de-a lungul timpului, dar și despre poveștile ieșite din comun, cele care, la drept vorbind, nu ne-au prea făcut cinste ca nație.

În fapt, aceasta este povestea Elisabetei Margareta Grosz, femeia care a fost „vândută” de Nicolae Ceaușescu pe 10.000 de dolari, în Venezuela, țară cunoscută drept cea mai periculoasă din lume.

Cum „vindeau” comuniștii etnici germani, dar și evrei

Elisabeta Margareta Grosz absolvit cursurile Conservatorului Ciprian Porumbescu, din București, în anul 1969, iar la doi ani după terminarea facultății, comunismul deja începea să-și pună amprenta pe soarta ei.

„Soțul meu (nr. inginerul Lungu) a plecat la un congres de informatică în Helsinki. Și-a prelungit șezutul în Finlanda, cum îmi place mie să spun. De acolo, a fugit în Suedia, unde avea un prieten căsătorit cu o suedeză. A cerut azi politic pentru șase luni, după care s-a dus direct în Venezuela. La Caracas, avea doi unchi, frații mamei, familia Pria”, declara aceasta pentru Libertatea, în anul 2019.

Decizia soțului a luat-o pe nepregătite pe Elisabeta. „Eram căsătorită de un an cu el, dar m-a lăsat mască prin decizia de a nu se mai întoarce în țară. Nu m-a anunțat că vrea să fugă și nimeni nu m-a crezut că nu știam nimic. Plecase cu geamantanul plin cu lucruri pentru o săptămână, cu diurna, cu pașaportul și cu biletul de avion dus-întors”, a mai declarat femeia, conform publicației menționate anterior.

Urmarea poveștii s-ar putea transforma, foarte ușor, într-un scenariu de film, regimul condus de Nicolae Ceaușescu vânzând-o pe aceasta ca la târgul de sclavi.

„Au venit cei de la Cadre, de la institutul care l-a trimis în delegație pe soțul meu, și m-au luat la întrebări. Mai apoi, după negocieri, s-a stabilit că voi fi lăsată să plec în schimbul unei sume modice. Soțul m-a cumpărat de la Ceaușescu cu 10.000$. Cum vindea evrei, cu 5.000-10.000$ bucata, tot așa, Ceaușescu vindea români! Banii pe mine s-au plătit la o bancă din Viena, Austria. Ca să adune suma asta, soțul s-a împrumutat în trei locuri: de la unchi, de la un grec și de la patronul fabricii unde lucra”, a spus, de asemenea, Elisabeta.

Așadar, în anul 1973, aceasta scăpa, totuși, de comunism și ajungea într-o țară ce depășea România din punct de vedere economic. „La început, am predat lecții de pian, deși soțul câștiga bine și puteam sta acasă. Nu era nevoie să muncesc. Dar nu puteam sta degeaba. De ce pian? Aici nu se auzise de violoncel, iar pianul era al doilea instrument pe care-l studiasem la Conservator! Așa că am predat instrumentul secundar”.

Întru înțelegerea situației, imediat după al Doilea Război Mondial, germanii din România comunistă erau considerați trădători, mulți vrând să plece din România, iar la sfârșitul anilor ’70, Ceaușescu a încheiat un acord cu Germania Federală, alegând să trimită cetățeni germani în schimbul a câte 8.000 de mărci germane. Așa au părăsit România mai bine de 200.000 de etnici germani.

La fel s-a întâmplat și cu persoanele de origine evreiască, fiecare avea prețul său. Operațiunea „evrei de vânzare” s-a întâmplat în perioada 1970-1975, cei mai scumpi fiind cei cu studii superioare. 250.000 de evrei au fost, astfel, „vânduți” în acea perioadă.

Experiența Elisabetei Margareta Grosz în Venezuela

În ciuda faptului că a ajuns în cea mai periculoasă țară din lume, Elisabeta Margareta Grosz nu a vrut să se întoarcă niciodată în România.

„Am fugit de comunismul din România și uite ce trăiesc acum. Așa e roata vieții. Acum, e buleală aici! E rău! Lumea nu are ce să mănânce. E adevărat ce vedeți la televizor. Nu ies din casă fără mașină. Nici până la colț nu mă duc pe jos, de teamă! Am un Mitsubishi.

Nu port bijuterii, nici măcar ceasul la mână nu mi-l pun. Nu vorbesc la telefon când sunt la semafor, deși aici nu este interzis, iar toate mașinile au geamuri fumurii. Oricând îți poate ciocăni cineva în geam, ca să-ți fure telefonul sau altceva. Când merg la supermarket, sunt paznici care păzesc mașinile. Plătesc cu cardul la magazin, nu merg cu bani cash”.

S-a născut în București, dar Caracas va rămâne casa acesteia, în pofida faimei negative pe care o are această zonă din lume. În România, artista revine uneori pentru a participa la Festivalul „George Enescu”.

Românii care și-au cumpărat libertatea în vremea lui Ceaușescu: Prețul plecării din țară

Perioada regimului comunist din România, condus de Nicolae Ceaușescu, a fost marcată de restricții severe privind libertatea de mișcare și de emigrare a cetățenilor. În acele vremuri, dorința de a căuta un viitor mai bun în afara granițelor țării părea un vis aproape imposibil de realizat pentru majoritatea românilor. Totuși, pentru unii, posibilitatea de a părăsi țara a devenit realitate prin intermediul unei practici puțin cunoscute și discutate public: „cumpărarea libertății”.

În ciuda politicii oficiale de închidere a granițelor și de limitare a emigrării, regimul Ceaușescu a permis, sub diverse pretexte, plecarea unui număr limitat de cetățeni, în schimbul unor sume semnificative de bani. Această practică, neoficială și adesea trecută sub tăcere, implica plata unor sume de bani către statul român, sume care erau considerate „compensări” pentru investiția statului în educația și formarea profesională a persoanei care dorea să emigreze.

Prețul libertății varia semnificativ, în funcție de profesie, educație și alte criterii stabilite arbitrar de autorități. Pentru mulți, aceste sume reprezentau economiile unei vieți întregi sau necesitau vânzarea proprietăților și a bunurilor personale. În unele cazuri, rudele sau comunitățile din străinătate contribuiau la plata acestor sume pentru a-și ajuta familiile sau prietenii să scape de regimul opresiv.

Documentele și mărturiile vremii, deși rare și adesea greu de accesat, dezvăluie poveștile unor români care au ales să își „cumpere” libertatea. Printre aceștia se numără intelectuali, artiști, dar și oameni obișnuiți, care visau la o viață liberă în Occident. Procesul de emigrare era, însă, plin de incertitudini și dificultăți, de la negocierile cu autoritățile până la separarea de familie și prieteni.

Practica „cumpărării libertății” a avut un impact profund asupra societății românești, alimentând resentimentele între cei care puteau să plece și cei care rămâneau în spate. De asemenea, a contribuit la perpetuarea unui sistem în care drepturile fundamentale ale omului erau subiectul unor tranzacții financiare, reflectând disperarea și dorința de libertate a celor care visau să scape de sub jugul comunist.

Poveștile românilor care și-au cumpărat libertatea în vremea lui Ceaușescu rămân mărturii ale unei perioade întunecate din istoria României, când dreptul de a călători liber și de a căuta o viață mai bună era supus unor costuri prohibitive. Aceste relatări subliniază valoarea inestimabilă a libertății și sacrificiile pe care unii au fost dispuși să le facă pentru a o obține.