După ce a transformat Terra într-o groapă de gunoi, omenirea poluează acum și spațiul cosmic: efectele reziduurilor lăsate de lansări și sateliți

Pe măsură ce activitatea umană în spațiu se intensifică, problema poluării nu mai este limitată doar la Pământ, ci s-a extins și în spațiul cosmic. De la primele lansări de sateliți în anii ’50, până la miile de dispozitive care orbitează Pământul astăzi, poluarea spațială a devenit o problemă gravă și urgentă. Cu riscul coliziunilor și al fenomenului Kessler, spațiul din jurul Pământului este din ce în ce mai amenințat de reziduurile lăsate în urma activităților umane.

Creșterea alarmantă a numărului de sateliți

Lansarea satelitului Sputnik 1 în 1957 a marcat începutul erei spațiale. Pe atunci, plasarea unui obiect în orbită era un eveniment rar și semnificativ. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic, lansarea de sateliți a devenit mult mai ușoară și accesibilă. În 2022, aproximativ 6.000 de sateliți orbitau Pământul, iar estimările indică faptul că, până în 2030, numărul acestora ar putea ajunge la aproape 60.000.

Aceste „megaconstelații” de sateliți, precum cele lansate de SpaceX pentru rețeaua Starlink, oferă servicii esențiale de comunicații și internet la nivel global, dar și contribuie semnificativ la poluarea spațială.

Pericolul deșeurilor spațiale

Conform Agenției Spațiale Europene (ESA), în septembrie 2024 erau monitorizate peste 37.000 de obiecte mai mari de 10 cm aflate în orbită. Însă, problema reală constă în milioanele de fragmente mai mici, între 1 cm și 10 cm, care nu pot fi urmărite, dar care reprezintă o amenințare serioasă pentru sateliții activi și alte obiecte aflate în spațiu.

„Aceste fragmente sunt letale și imposibil de urmărit”, avertizează John Janka, un oficial al companiei Viasat. Când un obiect de dimensiuni atât de mici lovește un satelit sau o navă spațială, impactul poate cauza distrugeri majore. De asemenea, sateliții de dimensiuni mari, atunci când sunt loviți, generează o cantitate mult mai mare de deșeuri.

Fenomenul Kessler: o catastrofă iminentă?

Fenomenul Kessler, numit după cercetătorul NASA Donald Kessler, prezintă un scenariu în care o coliziune între sateliți generează un efect de domino, creând tot mai multe fragmente și declanșând o reacție în lanț de coliziuni. La un anumit punct, acest fenomen ar putea transforma o orbită întreagă într-o zonă inutilizabilă, înconjurând Pământul cu un strat de deșeuri spațiale.

Un raport din 2022 avertiza asupra unei apocalipse spațiale: dacă un astfel de scenariu ar deveni realitate, omenirea ar putea rămâne „captivă” pe Pământ, fără posibilitatea de a continua explorările spațiale și fără acces la serviciile critice oferite de sateliți, precum comunicațiile globale, navigația GPS sau monitorizarea climatică.

Soluții propuse pentru a evita coliziunile

Pentru a preveni o criză spațială, companii precum SpaceX folosesc tehnologii avansate de evitare a coliziunilor. De exemplu, sateliții Starlink sunt echipați cu sisteme care le permit să se manevreze în mod autonom și să fie deorbitați atunci când devin inutilizabili. De asemenea, companiile încearcă să dezvolte standarde globale pentru coordonarea activităților din spațiu, astfel încât operatorii de sateliți să poată împărtăși date de poziționare și să evite coliziunile.

Cu toate acestea, experții avertizează că aceste măsuri nu sunt suficiente. „Evitarea coliziunilor este un termen înșelător”, afirmă Hugh Lewis, profesor de astronautică la Universitatea din Southampton, subliniind că numărul tot mai mare de sateliți crește probabilitatea unei coliziuni neprevăzute.

O problemă globală care necesită colaborare internațională

Una dintre cele mai importante soluții propuse este dezvoltarea unor sisteme interoperabile, care să permită sateliților și altor obiecte spațiale să comunice între ele, reducând riscul coliziunilor. Această standardizare ar putea facilita gestionarea mai eficientă a resurselor limitate, precum benzile de frecvență pentru comunicații și orbitele disponibile.

Totuși, există și inițiative pentru curățarea deșeurilor deja existente în orbită. Proiecte precum „Cosmic”, susținut de Agenția Spațială Britanică, încearcă să dezvolte tehnologii capabile să elimine sateliții inactivi din spațiu folosind brațe robotice. Dacă va avea succes, proiectul ar putea fi lansat în următorii ani și ar reprezenta un pas important în direcția menținerii sustenabilității spațiale.

Impactul asupra atmosferei și a stratului de ozon

Problema deșeurilor spațiale nu se oprește însă doar la coliziuni. Odată ce sateliții inactivi revin în atmosferă și se dezintegrează, aceștia eliberează particule de oxid de aluminiu, care ar putea afecta stratul de ozon. Un studiu publicat în 2024 avertiza că arderea sateliților din megaconstelații ar putea elibera anual peste 360 de tone de particule, care ar putea rămâne în atmosferă timp de decenii și ar putea duce la o nouă criză a stratului de ozon.

Concluzie: viitorul spațiului și al omenirii

Pe măsură ce activitatea spațială continuă să crească, omenirea trebuie să găsească soluții pentru a menține sustenabilitatea spațială. Indiferent dacă soluția constă în dezvoltarea unor tehnologii de curățare a deșeurilor, reglementări internaționale mai stricte sau coordonarea între operatorii spațiali, problema trebuie rezolvată înainte ca spațiul cosmic să devină inutilizabil. Viitorul explorării spațiale și al serviciilor critice oferite de sateliți depinde de deciziile pe care le luăm astăzi.