”Dumnezeu te-a făcut artist și ești mai mare decât mine!”. Barbu Lăutaru, cobzarul care l-a inspirat pe compozitorul Franz Liszt să scrie ”Raposodia română pentru pian”
Barbu Lăutaru, cunoscut și sub numele de Vasile Barbu, a fost unul dintre cei mai mari lăutari din secolul al XIX-lea, având un impact semnificativ asupra muzicii tradiționale românești. Cunoscut pentru măiestria sa în interpretarea cântecelor populare și pentru talentul său de improvizator, Barbu Lăutaru a devenit un personaj emblematic al culturii lăutărești din Moldova. Născut în anul 1780 în Iași, el a fost un artist popular, respectat atât de clasa de sus, cât și de oamenii de rând.
Vasile Barbu, legendarul lăutar al muzicii românești
Faima lui Barbu Lăutaru nu s-a limitat doar la țara sa natală. La mijlocul secolului al XIX-lea, a avut ocazia să-l întâlnească pe compozitorul maghiar Franz Liszt, o personalitate de primă mână în muzica clasică europeană.
Această întâlnire a fost crucială, deoarece se crede că i-a inspirat pe Liszt să compună faimoasa sa „Rapsodie română pentru pian”, cunoscută și sub numele de „Rapsodia ungară nr. 9”.
În această întâlnire dintre cultura populară românească și muzica clasică europeană, Barbu Lăutaru a jucat un rol cheie, iar influența sa asupra operei lui Liszt este un exemplu fascinant de fuziune culturală.
Barbu Lăutaru, apreciat ca fiind cel mai renumit lăutar al poporului român. (Imagine păstrată în arhiva Academiei Române)
De la muzică populară la legenda întâlnirii cu Franz Liszt
Barbu Lăutaru s-a născut într-o familie de lăutari din Moldova și a moștenit talentul muzical de la tatăl său, care era și el lăutar.
Lăutarii erau respectați în societatea românească de atunci, deoarece muzica lor însoțea cele mai importante momente din viața oamenilor: nunți, botezuri și alte sărbători.
Prin intermediul acestei moșteniri culturale, Barbu Lăutaru și-a dezvoltat abilitățile și a devenit un virtuoz al viorii, precum și un excelent cântăreț.
Pe lângă talentul său muzical, Barbu Lăutaru a fost și un lider al breslei lăutarilor din Moldova, un fel de „patriarh” care a unit diferitele grupuri de muzicieni.
Sub conducerea sa, breasla lăutarilor a cunoscut o perioadă de înflorire, iar muzica populară a continuat să evolueze, influențând numeroși compozitori și muzicieni. El era apreciat nu doar pentru talentul său, ci și pentru generozitatea și înțelepciunea sa.
Întâlnirea lui Barbu Lăutaru cu Franz Liszt a avut loc în anul 1847, când Liszt se afla într-un turneu prin Europa de Est.
La acea vreme, Liszt era deja o celebritate internațională, fiind cunoscut pentru concertele sale strălucitoare și pentru compozițiile inovatoare.
Aflat la Iași, Liszt a dorit să cunoască tradițiile muzicale locale și a cerut să fie introdus la Barbu Lăutaru, despre care auzise că este cel mai talentat muzician al locului.
Cum l-a impresionat Barbu Lăutaru pe compozitorul Franz Liszt
În seara memorabilă din 1847, la palatul domnitorului Mihail Sturdza din Iași, Liszt a fost prezentat lui Barbu Lăutaru în cadrul unui eveniment muzical deosebit.
Povestea acestei întâlniri este învăluită într-o aură de legendă, însă toate relatările sunt de acord că a fost un moment marcant atât pentru lăutar, cât și pentru compozitorul maghiar.
Se spune că Liszt a început să interpreteze la pian o improvizație spectaculoasă bazată pe muzica tradițională românească și ungară, încercând să captureze esența muzicii folclorice a regiunii.
După ce Liszt și-a încheiat interpretarea, Barbu Lăutaru, impresionat de abilitățile compozitorului, a luat vioara și, fără nicio pregătire prealabilă, a reprodus întreaga improvizație doar pe baza auzului.
Aceasta a fost o demonstrație remarcabilă a urechii muzicale incredibile pe care o avea Barbu Lăutaru și a abilității sale de a învăța și reproduce muzica complexă, fără a avea cunoștințe formale de teorie muzicală.
Se spune că Franz Liszt a fost profund impresionat de această demonstrație de virtuozitate și a exclamat:
„Barbu Lăutaru, ești un adevărat geniu! Ai ceva ce nici cei mai mari muzicieni ai Europei nu au! Dumnezeu te-a făcut artist și ești mai mare decât mine!”
Această întâlnire a rămas în istorie ca un moment de respect reciproc între două genii muzicale din lumi aparent foarte diferite: unul, reprezentantul muzicii clasice occidentale, celălalt, simbolul muzicii tradiționale românești.
Rapsodia română pentru pian și influența muzicii lăutărești
Deși Liszt nu a compus o „Rapsodie română” propriu-zisă, el a fost cu siguranță influențat de întâlnirea sa cu Barbu Lăutaru atunci când a scris „Rapsodiile ungare”.
Aceste compoziții sunt o serie de lucrări pentru pian care îmbină elemente de muzică populară maghiară și românească, inclusiv ritmuri și motive inspirate din muzica lăutărească.
Rapsodia ungară nr. 9, cunoscută și sub numele de „Pestis van” sau „Rapsodia carnavalească”, este considerată de mulți ca fiind cea mai apropiată de influența românească.
Muzica lăutărească, cu melodiile sale bogate și ornamentația complexă, a fost o sursă de inspirație pentru Liszt.
Elementele caracteristice ale acestui gen, precum improvizația, variațiile tematice și dinamismul interpretativ, pot fi regăsite în multe dintre lucrările sale.
Prin „Rapsodiile ungare”, Liszt a reușit să integreze aceste influențe folclorice într-un context clasic, creând un pod între muzica populară a Europei de Est și tradiția muzicii clasice occidentale.
Avea un auz perfect și reproducea ”după ureche” tot ce asculta
Barbu Lăutaru nu a lăsat în urmă partituri sau compoziții scrise, dar moștenirea sa este transmisă prin intermediul poveștilor și al legendelor despre talentul său extraordinar.
El rămâne unul dintre cei mai importanți lăutari din istoria muzicii românești și un simbol al geniului artistic popular. Abilitatea sa de a improviza și de a reda muzica într-o formă atât de autentică a avut un impact profund asupra generațiilor de muzicieni care au urmat.
„Când cânta lăutarul ţigan Barbu sau Angheluţă, apoi tot ţi se învârtesc altfel picioarele! Trei sau patru cânta din vioara, trei sau patru trag cu o pană pe strunele cobzei, alţii suflă cu o
adevarată furie din nai şi totul împreună alcătuieşte o armonie aşa deosebită şi iritabilă, încat tânarul trebuie să joace cu voie fară voie, bărbatul aşezat ridică picioarele în tact şi-şi aduce aminte de tinereţe.
Şi bătrânul mişca cel puţin din degetele de la picioare şi se uita zâmbind la tineretul cel zburdalnic. Şi unde pui că ţiganii aceştia n-au o idee despre note – cânta totul după auz!”, nota scriitorul şi diplomatul Wilhelm de Kotzebue, după ce a ascultat muzica lui Barbu Lăutaru.
Compozitorul Franz Liszt ar fi compus ”Rapsodia română pentru pian”, inspirat fiind de talentul lui Barbu Lăutaru
Moștenirea lăutarului și influența sa în cultura românească
În cultura românească, Barbu Lăutaru este adesea considerat un model al lăutarului autentic, un artist care și-a dedicat viața muzicii și care a reușit să păstreze și să transmită tradițiile muzicale ale poporului său.
El este o sursă de inspirație pentru lăutarii contemporani și pentru toți cei care prețuiesc muzica populară românească.
Totodată, întâlnirea sa cu Franz Liszt este un exemplu de cum arta poate transcende barierele culturale și lingvistice, unind oameni din medii diferite prin puterea muzicii.
Deși provin din lumi muzicale foarte diferite, Barbu Lăutaru și Franz Liszt au reușit să găsească un teren comun în dragostea lor pentru muzică și în capacitatea lor de a crea și interpreta într-un mod unic.
Barbu Lăutaru este o figură emblematică a muzicii românești, un artist care a influențat atât muzica populară, cât și pe marii compozitori clasici ai Europei. Întâlnirea sa cu Franz Liszt rămâne un moment legendar în istoria muzicii, un exemplu de fuziune între tradiția populară și muzica clasică.
Moștenirea lui Barbu Lăutaru este una care dăinuie și astăzi, iar talentul său extraordinar și respectul pe care l-a câștigat din partea unor mari personalități muzicale precum Liszt demonstrează că muzica nu cunoaște granițe și că geniul artistic se poate manifesta în orice context cultural.