Diferențe cruciale descoperite în creierul atleților olimpici: Ce au descoperit cercetătorii
Medaliile de aur olimpice sunt câștigate de sportivi cu forme și mărimi diverse, dar toți împărtășesc o pregătire fizică excepțională care le permite să atingă standardele înalte necesare în competiții. Însă, ceea ce face ca creierul unui sportiv de elită să fie diferit de al nostru a captat atenția cercetătorilor de-a lungul anilor.
Ce au descoperit cercetătorii
Studiile arată că, la fel cum condiția fizică maximă și forța extraordinară sunt comune sportivilor, anumite caracteristici ale sistemului nervos îi diferențiază pe olimpici de restul populației. De exemplu, creierul lor este mult mai eficient în gestionarea stimulilor auditivi. Un studiu realizat în 2019 de Universitatea Northwestern din SUA a evidențiat că sportivii studenți din echipe de top au un răspuns mai mare la sunete decât persoanele de control de aceeași vârstă și sex.
Analiza undelor cerebrale a sugerat că sportivii sunt mai buni la filtrarea zgomotului de fond și se pot concentra pe sunetele relevante pentru performanța lor. Această abilitate nu este limitată doar la sunet; de exemplu, tenismenii experimentați pot menține perioade mai lungi de focalizare vizuală intensă, cunoscută sub numele de „quiet-eye”, asociată cu performanțe mai bune.
Un alt studiu, publicat în 2015 de Institutul Max Planck pentru Științele Cognitive și ale Creierului Umane din Germania, a demonstrat că atleții de elită, precum aruncătorii de suliță și săritorii în lungime, au circuite cortico-striatale semnificativ diferite. Aceste circuite sunt esențiale pentru coordonarea secvențelor de mișcări, indicând faptul că antrenamentul intens poate modifica structura și funcția cerebrală.
Atleții olimpici au ceva special
Pe lângă antrenamentul riguros, unele cercetări sugerează că genetica joacă un rol important. Un studiu al geneticienilor de la Universitatea din Parma, Italia, publicat în 2015, a analizat patru gene implicate în dezvoltarea musculară și comportament, inclusiv gene legate de agresivitate și anxietate. Printre acestea, gena transportorului activ al dopaminei (DAT), care influențează consumul de energie, mișcarea și căutarea recompenselor, a fost deosebit de notabilă.
Aceste descoperiri subliniază că, pe lângă antrenamentul fizic intens, creierul sportivilor de elită este adaptat pentru performanță maximă. Combinarea antrenamentului cu predispoziții genetice poate transforma creierul într-un motor de performanță care împinge corpul dincolo de limitele sale obișnuite.