Descoperirea unui copil Neanderthal cu sindrom Down evidențiază altruismul printre oamenii preistorici

O echipă de cercetători din Spania a făcut o descoperire remarcabilă. Ei au gasit rămășițele unui copil Neanderthal care prezintă trăsături caracteristice sindromului Down.

Spre deosebire de alți indivizi preistorici cu această afecțiune, copilul nu a murit în primii ani de viață, ceea ce sugerează că atât el, cât și mama sa au beneficiat de îngrijire și sprijin continuu din partea tribului.

Descoperirea rămășițelor și analiza acestora

Rămășițele au fost descoperite pentru prima dată în 1989 la situl paleolitic Cova Negra din Valencia. Printre aceste fosile s-au găsit mai multe fragmente de os din urechea internă, care prezentau malformații congenitale ce ar fi cauzat pierderea auzului și vertij. Cercetătorii au concluzionat că singurul sindrom compatibil cu toate malformațiile prezente în rămășițe este sindromul Down.

Autorii studiului au subliniat că acest copil a trăit până la vârsta de cel puțin șase ani, ceea ce depășește cu mult speranța de viață obișnuită a copiilor cu sindrom Down în populațiile preistorice. De fapt, sindromul Down este cea mai comună tulburare genetică umană și este întâlnit și la marile maimuțe, dar supraviețuirea dincolo de copilărie era rară înaintea erei moderne.

Implicațiile sociale ale descoperirii

Această descoperire sugerează că Neanderthalii aveau un nivel ridicat de empatie și comportament umanitar. Autorii studiului explică faptul că stilul de viață solicitant al Neanderthalilor, care presupunea un grad ridicat de mobilitate, ar fi făcut dificil pentru mama copilului să ofere îngrijire singură. Prin urmare, este probabil ca ea să fi primit ajutor continuu din partea altor membri ai grupului social, fie pentru a o ajuta în activitățile zilnice, fie pentru a asigura îngrijirea necesară copilului, sau ambele.

Aceste concluzii aduc o contribuție semnificativă la discuțiile privind originile comportamentelor empatice și umanitare în cadrul liniei Homo. Deși există dovezi anterioare ale îngrijirii în rândul Neanderthalilor, unii antropologi au sugerat că acest comportament a apărut ca un pact interesat între indivizi care ar fi putut întoarce favoarea în viitor.

Cu toate acestea, autorii noului studiu susțin că acest caz este deosebit de interesant deoarece îngrijirea a fost destinată unui individ imatur care nu avea posibilitatea de a răsplăti ajutorul primit. Acest fapt întărește argumentul conform căruia îngrijirea în rândul Neanderthalilor își are rădăcinile în adevăratul altruism, și nu în nevoia de a asigura servicii viitoare din partea unor indivizi îndatorați.

Punând aceste descoperiri în context, cercetătorii afirmă că îngrijirea și parenting-ul colaborativ au avut loc împreună la Neanderthali și că ambele comportamente prosociale făceau parte dintr-o adaptare socială mai largă, de mare valoare selectivă, foarte similară cu cea a speciei noastre. Această descoperire nu doar că oferă o perspectivă asupra vieții sociale a Neanderthalilor, dar și subliniază complexitatea și profunzimea relațiilor umane în timpurile preistorice.