Cum l-a jignit George Călinescu pe Ion Barbu. Poetul a aruncat cu ”Istoria literaturii române” după faimosul critic literar

de: Bișinicu Andreea
26 09. 2024

Ion Barbu, unul dintre cei mai mari poeți români, a lăsat o amprentă profundă asupra literaturii românești prin stilul său inovator și prin viziunea sa artistică. În ciuda succesului său, Barbu a avut o personalitate complexă și orgolioasă, care l-a adus în conflict cu figura autoritară a lui George Călinescu, unul dintre cei mai controversați critici literari ai României. Incidentul în care Barbu aruncă cu „Istoria literaturii române” după Călinescu este nu doar o manifestare a orgoliului său, ci și o reflecție a tensiunilor dintre creatorii de artă și critici.

Contextul relației dintre Ion Barbu și George Călinescu

Pentru a înțelege acest incident, este important să ne uităm la contextul literar al vremii. George Călinescu, un critic literar și istoric literar de renume, a fost cunoscut pentru analiza sa detaliată și uneori implacabilă a scriitorilor români.

În volumul de referință ”Istoria literaturii române”, Călinescu și-a propus să ofere o evaluare cuprinzătoare a operelor și personalităților literare ale vremii. Însă, deși intențiile sale erau constructive, modul în care a abordat anumite personaje a generat reacții controversate.

Ion Barbu, pe de altă parte, era un poet care punea mare preț pe imaginea sa publică și pe modul în care era perceput de contemporanii săi.

De la debutul său în poezie, Barbu a fost văzut ca un inovator, un creator al unei estetici originale, dar, în același timp, și ca o persoană cu un caracter puternic și uneori problematic.

Deși Barbu și Călinescu erau parte din aceeași comunitate literară, relația lor era tensionată, cu o adâncă neînțelegere între modul în care se percepeau reciproc.

Vezi și: ”Fetițele dulci” din Bucureștiul interbelic, cele mai căutate dame de companie. Poetul Ion Barbu și Regele Carol al II-lea, printre clienții lor fideli

Matematicianul Dan Barbilian si-a luat pseudonimul Ion Barbu pentru a se lansa in literatura

Ion Barbu, jignit de criticul literar

Ceea ce a determinat reacția violentă a lui Ion Barbu a fost descrierea sa din „Istoria literaturii române”. Călinescu l-a portretizat ca având o „fizionomie personală de om al soarelui de calcaluri, înaintare de kurd descălecat”, ceea ce Barbu a considerat ca fiind o caricatură degradantă a imaginii sale.

De asemenea, Călinescu a folosit expresii precum „ochii vegetali sporiți într-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor” și „ochi exangui, cufundați în vis”, care, deși poetice, puteau fi interpretate ca o critică indirectă la adresa personalității și creativității lui Barbu.

În momentul în care George Călinescu i-a adus personal un exemplar din carte, Dan Barbilian nu a putut să-și controleze furia.

”Pe aleea din fața casei parcă-l văd pe Dan aruncând cu volumul Istoria literaturii române după Călinescu”, își amintea soția poetului, aducând astfel în discuție natura impulsivă și orgolioasă a acestuia.

Această reacție a lui Barbu nu a fost doar o izbucnire de furie, ci și o manifestare a dorinței sale de a-și proteja imaginea și reputația, care erau, pentru el, extrem de importante.

Vezi și: ”Mi-o dai, tată socrule?” Ion Luca Caragiale a cerut-o în căsătorie pe Alexandrina Burelly la nici 24 de ore de când a văzut-o pentru prima dată

Copilul Dan Barbilian, cel ce avea sa devina marele poet Ion Barbu

Orgoliul literar și identitatea culturală

Orgoliul lui Ion Barbu poate fi înțeles în contextul mai larg al identității culturale și literare a României interbelice.

În acea perioadă, literatura română se afla într-o continuă căutare a valorilor autentice, iar scriitorii erau adesea evaluați nu doar pentru talentul lor literar, ci și pentru capacitatea lor de a reprezenta națiunea.

Barbu, ca artist și intelectual, simțea nevoia de a se distanța de stereotipurile care i-ar fi putut afecta statutul de creator.

Criticile lui Călinescu, chiar și cele mai bine intenționate, puteau fi percepute ca atacuri la adresa identității sale artistice.

Într-o societate în care autoritatea criticilor literari era extrem de puternică, reacția lui Barbu a fost o apărare instinctuală a propriei sale imagini.

Faptul că el a ales să arunce cartea după Călinescu simbolizează nu doar un act de revoltă personală, ci și o reacție împotriva sistemului literar care nu îi oferea recunoașterea pe care o considera meritată.

George Calinescu, unul dintre cei mai mari istorici si critici literari ai poporului roman

Complexitatea relației scriitor-critic

Incidentul dintre Ion Barbu și George Călinescu evidențiază complexitatea relației dintre scriitori și critici. De multe ori, critici precum Călinescu, care își propuneau să ofere evaluări obiective ale operelor literare, ajungeau să genereze reacții adverse din partea autorilor.

Scriitorii sunt adesea vulnerabili în fața criticilor, iar modul în care sunt percepuți de public poate avea un impact semnificativ asupra carierei lor.

În cazul lui Barbu, natura sa orgolioasă și dorința de a fi văzut ca un geniu literar l-au determinat să reacționeze într-un mod care a stârnit curiozitatea și uimirea contemporanilor săi.

Cu toate că Barbu a fost recunoscut ulterior ca un mare poet, incidentul cu Călinescu a rămas o amintire vie, care ilustrează felul în care personalitatea și creativitatea pot influența interacțiunile din sfera literară.

Reacția lui Ion Barbu de a arunca cu „Istoria literaturii române” după George Călinescu este un episod semnificativ care ilustrează nu doar orgoliul său personal, ci și complexitatea relațiilor literare din perioada interbelică.

Vezi și: Urmuz, profetul absurdului. La 40 de ani, scriitorul român s-a împușcat în cap, într-o grădină publică din București

Această întâmplare evidențiază fragilitatea imaginii pe care scriitorii o construiesc și importanța percepției critice asupra operelor lor.

Ion Barbu a fost, fără îndoială, un poet de excepție, dar acest incident ne reamintește că, dincolo de talentul literar, orgoliul și sensibilitatea umană joacă un rol crucial în modul în care artistul interacționează cu lumea din jurul său.

Astfel, incidentul rămâne nu doar o anecdotă literară, ci și o reflecție asupra naturii umane, asupra orgoliului și a căutării de recunoaștere într-un univers artistic adesea imprevizibil.