Cine a inventat mașina de spălat rufe, de fapt. De la spălatul la râu, la inteligența artificială VIDEO

Laolaltă cu frigiderul, mașina de spălat este, poate, cel mai comun electrocasnic care poate fi găsit în gospodăriile din întreaga lume, în zilele noastre.

Mașina de spălat satisface o nevoie de bază: și anume de a spăla haine fără prea mult efort, iar inventarea ei a reprezentat un real salt într-ale tehnologiei. Cu alte cuvinte, se poate spune că inventarea acesteia ne-a făcut un cadou neprețuit: timpul.

Spălatul la râu, chinul femeilor de altădată

Spălarea lenjeriei de mâna este, fără niciun dubiu, una dintre cele mai laborioase treburi casnice. E greoaie și consumă timp prețios omului.

Spălătoresele obișnuiau, pe timpuri, să spele lenjeria cu săpun la marginea unui pârâu sau râu, ori într-o fântână sau spălătorie comună, frecând țesătura pe pietre sau pe scânduri de lemn, adăugând nisip dacă era necesar, pentru a îndepărta petele și murdăria încastrată.

De-a lungul anilor, spălătoresele și-au îmbunătățit tehnicile folosind o varietate de detergenți naturali, unele utilizând chiar cenușa de mesteacăn pentru curățarea materialului, un proces care datează de din 2800 de ani î.e.n. Cenușa folosită în primele pulberi de spălare a fost înlocuită mult mai târziu cu cristale de sodă caustică.

Romanii foloseau un detergent controversat

În schimb, romanii aveau spălătorii publice. Pentru slălare, în loc de detergent, ei foloseau urină pentru a-și curăța hainele. Împăratul Vespasian a fost cel care a impus o taxă pentru colectarea urinei.

În momentul în care fiul său, Titus, s-a plâns de metoda mai mult decât controversată, Vespasian i-a băgat primele chitanțe obținute din această taxă sub nas și l-a întrebat dacă miros urât.

Titus a răspuns că nu și din această conversație s-a născut celebra zicală „banii nu au miros”. Secole mai târziu, toaletele publice au fost numite Vespasiene, în „onoarea” împăratului roman menționat anterior.

Înainte de apariția spălătoriilor publice, locuitorii satelor trebuiau să scape de apă murdară care era o sursă de infecție.

Propagarea spălătoriilor publice în societate a avut un rol major în ceea ce privește sănătatea publică și igiena, într-o perioadă în care holeră, variolă și febră tifoidă obișnuiau să facă ravagii pintre oameni.

Spălătoriile publice au jucat, de asemenea, și un rol social important: femeile se întâlneau acolo cel puțin o dată pe săptămână (cu excepția celor foarte în vârstă) și vorbeau despre ce se mai întâmpla în comunitatea în care locuiau.

Spălătoriile publice au dispărut treptat odată cu introducerea apei curente în casele oamenilor.

În anul 1905, au apărut primele mașini de spălat cu tambur. Acestea erau încă acționate manual, dar rezervorul de oțel permitea includerea unui arzător cu cărbune.

În 1920, au apărut primele mașini electrice, unde doar mecanismul de rotire era electric, celelalte comenzi fiind încă manuale.

Apariția mașinilor de spălat automate

Abia în 1930 mașinile au devenit automate. Noile modele au avut incluse comutatoare de presiune, termostate și temporizatoare. După 1980 înainte, avansurile în domeniul electronicelor au făcut ca mașinile de spălat să devină reactive și ecologice.

În prezent, mașinile de spălat sunt conectate la internet și pot avea Wi-Fi integrat pentru pornirea amânată a programelor de spălare, de exemplu, în timpul perioadelor de vârf când costurile cu energia electrică sunt cele mai scăzute. Unele modele funcționează fără detergent, datorită electrolizei, care separă ionii pozitivi și negativi.

În plus, inteligența artificială, în 2024, devine parte integrată în mașinile de spălat, astfel încât dispozitivul să fie parte dintr-o casă cu adevărat smart.

Cine a inventat mașina de spălat

Neamțul Jacob Christian Schäffer este creditat ca fiind inventatorul mașinii de spălat.

Deținător al unor diplome în filosofie și teologie, membru al multor societăți științifice, inclusiv Academia de Științe din Paris, Jacob Christian Schäffer a pregătit un manual de botanică pentru farmaciști și medici, a proiectat noi metode de clasificare ornitologică și a realizat lucrări importante în domeniul micologiei și entomologiei, precum și experimente privind optică și electricitate.