Cel mai mare lac al planetei se micșorează văzând cu ochii. Experții se tem că fenomenul este ireversibil

Marea Caspică, cel mai mare lac al planetei și unul dintre cele mai valoroase ecosisteme din lume, se micșorează alarmant. Cu o suprafață de aproximativ 370.000 de kilometri pătrați – aproape cât statul Montana – Marea Caspică este un corp de apă unic, aflat la confluența a cinci țări: Kazahstan, Iran, Azerbaidjan, Rusia și Turkmenistan. De-a lungul decadelor, însemnătatea sa pentru pescuit, agricultură, turism și rezervele sale de petrol și gaze a fost crucială pentru regiune. Dar acum, nivelul apelor scade încă din anii ’90, iar experții avertizează că fenomenul este mai periculos decât s-ar fi putut anticipa, noteaza CNN.

Impactul schimbărilor climatice și a activității umane asupra Mării Caspice

Fenomenul de reducere a nivelului apei este determinat de o combinație de factori care includ activitatea umană, schimbările climatice, dar și intervențiile masive în ecosistemele locale. Principala sursă de alimentare a Mării Caspice – fluviul Volga, cel mai lung râu din Europa – este afectată de construirea de baraje și rezervoare, fapt ce contribuie la scăderea aportului de apă dulce. Rusia, de exemplu, a construit 40 de baraje de-a lungul cursului fluviului, iar alte 18 sunt în dezvoltare. Aceste intervenții reduc considerabil fluxul de apă care ajunge în Caspică, agravând astfel criza deja existentă.

În paralel, criza climatică joacă un rol din ce într-o mai mare însemnătate. Schimbările climatice afectează echilibrul natural dintre apa care intră în mare din ploi și din râuri și evaporarea din timpul sezonului cald. Evaporarea crescută, alimentată de temperaturile globale în creștere, este unul dintre motivele pentru care nivelul apei scade încă din anii 1990, iar acest declin s-a accelerat dramatic într-un ritm alarmant începând din 2005.

Matthias Prange, un modelator al sistemelor terestre la Universitatea din Bremen, estimează că nivelul Mării Caspice ar putea scădea cu până la 18 metri până la sfârșitul secolului. Chiar și scenariile optimiste arată că părți întreagi ale mării, în special cele din nord, ar putea dispărea complet. În ultimii ani, declinul Mării Aral, situată în apropiere, a oferit o imagine terifiantă a ceea ce s-ar putea întâmpla cu Marea Caspică dacă nu se iau măsuri urgente.

Impactul asupra comunităților și vieții sălbatice

Problemele de mediu cauzate de scăderea nivelului Mării Caspice au efecte devastatoare nu doar asupra comunităților care depind de resursele sale, ci și asupra biodiversității unice a acestei regiuni. Marea Caspică este acasă pentru numeroase specii de pești și animale, inclusiv pentru sturionul sălbatic, care oferă cea mai mare parte din caviarul mondial. Cu nivelurile de oxigen din mărăturile apei în scădere din cauza evaporării, multe dintre aceste specii sunt în pericol de dispariție.

Mai mult, focii caspice, un mamifer marin endemic și critic amenințat, se confruntă cu o situație disperată. Punctele de națtere ale puilor din nord-estul Mării Caspice sunt în pericol, iar cercetătorii au observat scăderi masive ale populației de foci în ultimele decenii. În 2009, cercetătorii au numărat aproximativ 25.000 de foci într-un singur loc de adăpost, în timp ce în primăvara anului 2020 nu au mai fost observate deloc, potrivit Asel Baimukanova de la Institutul de Hidrobiologie și Ecologie din Kazahstan.

Pe lângă efectele ecologice, scăderea nivelului apei are consecințe economice semnificative pentru regiunile costiere. Zonele de pescuit se reduc, turismul este afectat, iar industria navală este în impas, vasele având tot mai multe dificultăți în a acosta în porturile devenite prea puțin adânci. Situația creează, de asemenea, tensiuni geopolitice între cele cinci țări care depind de Marea Caspică pentru resursele sale, ridicând riscul unor conflicte privind extragerea petrolului și gazelor.

Viitorul incert al Mării Caspice

Deși se întreprind eforturi pentru a aduce îmbunătățiri situației, soluțiile viabile pentru Marea Caspică rămân greu de realizat. Cele cinci țări care își împart apele nu par să fie suficient de unite în fața unei crize comune, iar lipsa unei acțiuni colective ar putea conduce la un scenariu similar cu cel al Mării Aral, care a dispărut aproape complet.

Pentru oameni precum Azamat Sarsenbayev, un eco-activist din Aktau, Kazahstan, pierderea mării nu este doar o problemă de mediu, ci o tragedie personală. Împreună cu alți activiști locali, el încearcă să atragă atenția asupra crizei prin imagini impresionante și relatări emoționante despre importanța Mării Caspice. De asemenea, în Iran, fotograful Khashayar Javanmardi documentează declinul liniei țărmului, surprinzând atât poluarea, cât și frumusețea care