Ce este „Sindromul Kessler” și cum ar putea un scenariu catastrofal în spațiu să distrugă Wi-Fi-ul și telefoanele mobile
Creșterea numărului de obiecte în spațiu a dus la o problemă alarmantă: aglomerația orbitală. Un fenomen ipotetic, cunoscut sub numele de „Sindromul Kessler”, ar putea transforma această aglomerație într-un lanț de coliziuni devastatoare care ar paraliza comunicațiile globale și ar afecta grav tehnologia modernă, inclusiv Wi-Fi-ul și telefoanele mobile, scrie CNN.
Cum a început îngrijorarea privind dezastrul spațial
În noiembrie 2024, un incident a atras atenția comunității științifice. Un fragment de deșeu spațial s-a apropiat periculos de mult de Stația Spațială Internațională (ISS), forțând echipajul să execute o manevră de evitare. Dacă stația nu și-ar fi ajustat orbita, impactul ar fi putut provoca depresurizarea segmentelor sale, punând în pericol viața astronauților.
Acest eveniment nu este o excepție. De la înființarea sa în 2000, ISS a fost nevoită să efectueze zeci de manevre pentru a evita coliziuni cu resturi spațiale. Situația devine tot mai gravă pe măsură ce numărul sateliților și fragmentelor de resturi spațiale crește exponențial.
Ce este „Sindromul Kessler”?
Conceptul de „Sindromul Kessler” a fost propus pentru prima dată în 1978 de astrofizicianul Donald Kessler. Termenul descrie un scenariu în care coliziunile între obiectele din orbită generează un efect în cascadă: fiecare impact creează fragmente care la rândul lor provoacă alte coliziuni. În timp, acest lanț de evenimente ar putea umple orbita Pământului cu deșeuri, făcând imposibilă utilizarea sateliților și blocând lansările viitoare.
Într-un astfel de scenariu, rețelele globale de comunicații, inclusiv Wi-Fi-ul și telefoanele mobile, ar putea deveni inutilizabile. Sistemele de navigație GPS și infrastructura de internet prin satelit ar fi printre primele victime ale unei astfel de crize.
Cât de aproape suntem de un astfel de dezastru?
Experții sunt împărțiți în privința momentului în care „Sindromul Kessler” ar putea deveni realitate. Unii cred că procesul a început deja, în timp ce alții avertizează că suntem periculos de aproape de punctul fără întoarcere. De la primul zbor spațial din 1957, au fost înregistrate peste 650 de coliziuni, explozii și evenimente care au generat fragmente orbitale.
Cea mai gravă coliziune accidentală a avut loc în 2009, când un satelit rusesc dezafectat a lovit un satelit american activ, generând aproape 2.000 de fragmente mari și mii de bucăți mai mici. Un alt incident notabil s-a produs în 2021, când Rusia a distrus un satelit propriu printr-un test de armament, eliberând peste 1.500 de resturi în orbită.
Pericolele invizibile: Obiecte imposibil de detectat
Monitorizarea resturilor spațiale se face prin tehnologii avansate, dar chiar și cele mai bune sisteme pot urmări doar obiecte mai mari de o minge de tenis. Fragmentele mai mici rămân invizibile, deși pot provoca daune semnificative. Un simplu ciob de vopsea poate perfora metalul la vitezele orbitei Pământului, iar fiecare fragment lăsat în spațiu reprezintă un risc major.
Zonele de risc și impactul pe termen lung
Cele mai aglomerate regiuni sunt orbitele joase, situate la 300-800 km deasupra Pământului, unde se află majoritatea sateliților de comunicații și de observație. Dacă un lanț de coliziuni s-ar produce aici, ar putea distruge sateliții esențiali pentru internet, GPS și transmisii TV.
În zonele mai înalte, la peste 1.000 km altitudine, fragmentele ar putea rămâne în orbită timp de sute sau chiar mii de ani, amplificând efectele pe termen lung ale dezastrului.
Soluțiile propuse – Curățarea spațiului și reglementări stricte
Pentru a preveni escaladarea Sindromului Kessler, cercetătorii lucrează la soluții inovatoare, cum ar fi plasele spațiale, sateliții capabili să captureze deșeuri și sisteme care să le ardă în atmosferă. În 2022, Agenția Spațială Europeană a testat o velă de frânare care ajută sateliții scoși din uz să iasă rapid din orbită.
Pe lângă soluțiile tehnice, experții cer reguli internaționale stricte pentru gestionarea traficului spațial. ONU a lansat inițiative pentru stabilirea unor reglementări globale, dar până acum implementarea lor rămâne limitată.
„Sindromul Kessler” nu este doar un scenariu teoretic, ci o amenințare tot mai reală. Creșterea numărului de sateliți și lipsa reglementărilor eficiente au transformat orbita Pământului într-o zonă periculoasă. Dacă această tendință continuă, impactul asupra vieții moderne ar putea fi devastator, afectând comunicațiile globale, inclusiv Wi-Fi-ul și telefoanele mobile.
Pentru a evita un astfel de dezastru, este esențial ca cercetătorii, agențiile spațiale și guvernele să colaboreze pentru dezvoltarea de soluții durabile și reguli stricte de protecție a spațiului cosmic.