Ce este o mini-lună? Explicația noului satelit temporar al Pământului
Pământul are un nou vizitator, o mini-lună care s-a alăturat temporar orbitei noastre. Deși acest fenomen nu este complet nou, astfel de evenimente sunt rare și reprezintă o dovadă a avansului în astronomie și a cât de aglomerat este spațiul din jurul nostru.
Noua mini-lună, denumit oficial 2024 PT5, va rămâne în apropierea Pământului doar până la sfârșitul lunii noiembrie, când va părăsi orbita noastră și va continua drumul prin spațiu. Având un diametru de doar 10 metri, acesta este mult mai mic comparativ cu Luna pe care o vedem noapte de noapte.
Ce este o mini-lună?
Mini-lună este un termen folosit pentru a descrie asteroizi sau comete care devin temporar legați de gravitația Pământului, asemănător cu satelitul nostru natural, Luna. Acești sateliți sunt „mini” nu doar datorită dimensiunilor reduse, ci și pentru că nu rămân în orbită pentru perioade lungi de timp, spre deosebire de luna principală sau alți sateliți naturali ai altor planete din sistemul solar.
Noul satelit temporar, 2024 PT5, face parte dintr-un grup de asteroizi cunoscuți sub numele de Arjuna, care au orbite similare și se află la aproximativ 100 de milioane de mile de Soare. Acesta a fost descoperit recent, în acest an, și, fiind mic și întunecat, a fost dificil de observat de la distanță.
Deși 2024 PT5 nu reprezintă o amenințare pentru Pământ, traseul său în formă de potcoavă îl va aduce aproape de planetă pentru o perioadă scurtă, după care va reveni în spațiul cosmic.
Cât de comune sunt mini-lunile?
De-a lungul timpului, Pământul a mai captat astfel de sateliți temporari. În 2022, o alta mini-lună, denumit 2022 NX1, a fost descoperit, iar astronomii au calculat că acesta a fost captat pentru prima dată în 1981 și va reveni în 2051. Un alt exemplu din 2002 a provocat controverse inițiale, când cercetătorii au crezut că au găsit o mini-lună, dar ulterior s-a dovedit că era de fapt o parte dintr-o rachetă Saturn V folosită în programul Apollo.
Prima mini-lună a fost descoperita în 1991, iar până acum, oamenii de știință au catalogat cinci astfel de evenimente. Totuși, având în vedere dimensiunile reduse și dificultatea de a observa acești sateliți, este foarte probabil ca multe altele să fi existat înainte, fără să fi fost detectate.
Astfel de sateliți pot fi și resturi spațiale, cum ar fi sonde pierdute sau bucăți de rachete, care sunt captate temporar de gravitația Pământului. Aceasta face ca separarea mini-lunilor reale de resturile artificiale să fie uneori o sarcină complicată pentru astronomi.
Deși sunt temporare și mici, aceste mini-luni sunt dovezi clare că Pământul nu este singur în spațiu și că există mult mai multe de descoperit în vecinătatea noastră cosmică.