Ce arată dilatarea pupilei, de fapt. Legătura cu capacitatea și puterea de muncă

Variabilitatea puterii de muncă diferă semnificativ de la o persoană la alta, iar cercetătorii de la University of Texas at Arlington sunt dedicați explorării acestui fenomen. Sub îndrumarea lui Matthew Robison, profesor asistent de psihologie, și a studentei doctorale Lauren D. Garner, un studiu recent oferă noi perspective despre cum dilatarea pupilei poate servi ca indicator al puterii de muncă.

Contextul cercetării

Tradițional, se știe că pupilele se dilată în condiții de lumină scăzută pentru a permite mai multă lumină să intre în ochi. Cu toate acestea, Robison și Garner au descoperit că pupilele se dilată și când o persoană se concentrează pe sarcini complexe. Publicat în jurnalul Attention, Perception, & Psychophysics, studiul lor indică faptul că dilatarea pupilei în timpul activităților cognitive este legată de eficiența cu care indivizii își desfășoară sarcinile, notează Neurosciencenews.

Principalele descoperiri

Studiul a implicat 179 de studenți universitari de la UT Arlington, care au participat la diverse teste ce evaluau puterea de muncă. În timpul acestor teste, pupilele participanților au fost monitorizate continuu cu un dispozitiv de tip eye-tracker, asemănător celor utilizate în examenele oftalmologice.

„Am observat că persoanele care se concentrau mai intens și mai constant, conform dilatării mai pronunțate a pupilelor, au prezentat performanțe superioare la teste”, explică Robison. Se remarcă faptul că participanții cu cele mai bune rezultate au prezentat nu doar dilatări mai mari ale pupilelor, ci și o capacitate crescută de a distinge informațiile necesare memorării.

Implicații ale studiului

Această cercetare adaugă o componentă valoroasă la înțelegerea diferențelor individuale în ceea ce privește puterea de muncă. Analiza dilatării pupilelor în timpul activităților cognitive poate oferi indicii nu numai despre intensitatea concentrării, ci și despre consistența acesteia. Rezultatele indică faptul că atât intensitatea, măsurată prin răspunsurile pupilelor la stimuli (TEPRs), cât și consistența atenției, evidențiată de variațiile dimensiunii pupilei înainte de testare, sunt predictori ai performanței în activități ce necesită concentrare intensă.

Studiul lui Robison și Garner deschide noi perspective pentru înțelegerea modului în care procesele fiziologice influențează capacitatea de concentrare și eficiența în muncă, oferind posibilități pentru dezvoltarea unor metode mai eficace de îmbunătățire a performanței cognitive. Prin investigații suplimentare asupra relației dintre dilatarea pupilei și puterea de muncă, cercetarea continuă să contribuie la dezvoltarea unor strategii inovative pentru optimizarea capacităților individuale de muncă.