Câte bombe nucleare au fost detonate până acum: După americani, cel puțin alte 7 țări și-au testat propriile arme, dezlănțuind radiații în întreaga lume
Pe 16 iulie 1945, Statele Unite au efectuat primul test de bombă nucleară din lume, în deșertul din New Mexico, ca parte a Proiectului Manhattan. Această explozie a marcat începutul erei nucleare, culminând cu bombardamentele devastatoare asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki câteva săptămâni mai târziu. De atunci, cel puțin alte șapte țări au realizat propriile teste nucleare, eliberând radiații în întreaga lume și având un impact major asupra mediului și asupra sănătății publice.
Deși numărul exact al bombelor nucleare detonate nu este cunoscut, oamenii de știință estimează că au fost testate cel puțin 2.056 de arme nucleare. Potrivit Asociației pentru Controlul Armamentului, SUA au testat 1.030 de bombe nucleare și au folosit două în război, iar Uniunea Sovietică/Rusia a testat 715. Franța a realizat 210 teste, Marea Britanie și China au efectuat fiecare câte 45 de teste, Coreea de Nord a efectuat șase teste, India trei și Pakistan două. Un test suplimentar suspectat, cunoscut ca Incidentul Vela, ar ridica totalul la 2.057 de detonații.
Explozii nucleare și impactul asupra omenirii
După explozia inițială din 1945, testele nucleare au crescut în ritm rapid, mai ales în perioada Războiului Rece, când Statele Unite și Uniunea Sovietică s-au angajat într-o competiție acerbă pentru dominație nucleară. Anul 1962 a fost cel mai prolific în ceea ce privește numărul de teste efectuate – 178 de teste nucleare – dintre care 97% au fost realizate de cele două superputeri, SUA și URSS.
În acea perioadă, testele nucleare nu erau doar comune, ci și controversate. Efectele acestor teste asupra mediului și sănătății publice au devenit tot mai evidente, iar presiunea publică a crescut exponențial. Un studiu publicat în 1961 în revista Science a arătat că izotopul radioactiv stronțiu-90 – creat în urma exploziilor nucleare – se acumulase în dinții copiilor, demonstrând un nivel de contaminare semnificativ mai mare față de decadele anterioare. Această descoperire a generat o mare preocupare în rândul opiniei publice și a contribuit la semnarea Tratatului de Interzicere Parțială a Testelor Nucleare în 1963.
Tratatul a interzis testele nucleare în atmosferă, spațiu cosmic și sub apă – tipuri de teste care erau drastic mai dăunătoare decât cele subterane. Până în 1963, aproape două decenii de teste cu bombe nucleare au contaminat aerul, solul și apa cu sute de radioizotopi periculoși. A fost nevoie de semnarea acestui tratat pentru a reduce poluarea globală și a limita numărul de victime colaterale din cauza testelor.
Un nor în formă de ciupercă se ridică deasupra orașului Hiroshima după explozia bombei atomice la ora 915 AM, pe 6 august 1945. (Fotografie de arhivă – Biblioteca Congresului SUA)
Controverse și efecte de durată
De-a lungul anilor, impactul testelor nucleare asupra umanității a fost devastator. Un exemplu notoriu este testul Castle Bravo din 1954, care a avut loc în Insulele Marshall. Datorită condițiilor meteo nefavorabile și radiațiilor neprevăzut de mari, populația locală a fost expusă la doze aproape letale de radiații. Până în ziua de azi, Atolul Rongelap din Insulele Marshall rămâne un pericol radiologic, fiind martorul efectelor dezastruoase ale acelei testări nucleare.
Mai mult, radiațiile cauzate de testele nucleare au avut efecte pe termen lung asupra sănătății umane. Un studiu din 2006 estimează că testele nucleare din anii ’50 și ’60 au dus la 22.000 de cazuri suplimentare de cancer și la 1.800 de decese suplimentare din cauza leucemiei, doar în Statele Unite. Întregi comunități au fost afectate de contaminarea radioactivă, iar efectele acesteia s-au resimțit nu doar asupra sănătății, ci și asupra vieții sociale, culturale și economice ale oamenilor.
Insulele Marshall au fost îndeosebi greu lovite de testele americane. Între 1946 și 1958, aceste insule au fost expuse la echivalentul a 1,6 bombe de tip Hiroshima pe zi, pe o perioadă de 12 ani. Pe lângă impactul asupra sănătății, testele au creat și efecte sociale largi, precum dezrădăcinarea comunităților, pierderea terenurilor pentru activități culturale și agricole, și stresul social generat de aceste transformări.
Președintele Kennedy semnează Tratatul de Interzicere Limitată a Testelor Nucleare în Sala Tratatului de la Casa Albă, pe 7 octombrie 1963.
Viitorul testărilor nucleare
Chiar dacă testările nucleare au scăzut dramatic după 1996, încă există îngrijorări cu privire la posibila reluare a acestora. Tratatul de Interzicere Completă a Testelor Nucleare (CTBT) a fost propus în 1996 și, deși nu a fost ratificat oficial, a fost semnat de 187 de țări. Tratatul și sistemul său de monitorizare globală, compus din 321 de stații echipate cu tehnologii seismice, hidroacustice, infraroșii și de detecție a radionuclizilor, au contribuit la prevenirea testelor ascunse.
Ultimul test nuclear a avut loc în 2017, când Coreea de Nord a efectuat o detonație care a stârnit îngrijorări la nivel mondial. Deși multe state au renunțat la testările nucleare, cele nouă puteri nucleare actuale – China, Franța, India, Israel, Coreea de Nord, Pakistan, Rusia, Regatul Unit și Statele Unite – dețin împreună aproximativ 13.000 de focoase nucleare. Dacă una dintre acestea ar decide să reia testele, există riscul unei escaladări care ar putea readuce în prim-plan cursa înarmării nucleare.
Reînceperea testelor nucleare ar fi un pas extrem de provocator și regresiv în eforturile de a asigura pacea la nivel global. Deși tratatele actuale au reușit să oprească majoritatea testărilor, viitorul rămâne incert, iar preocupările cu privire la securitatea globală nu sunt de neglijat.