Carnea cultivată în laborator, subiect de dispute în Europa: Statele pro și contra
Carnea cultivată în laborator, o alternativă sustenabilă la carnea convențională, generează dezbateri aprinse la nivel european. În contextul creșterii interesului pentru soluții alimentare care reduc impactul asupra mediului, această carne „crescută” în laborator promite să fie o alternativă ecologică la metodele tradiționale, dar nu toate statele europene sunt convinse de beneficiile sale. Italia și Ungaria au interzis deja producția și comercializarea acestui tip de carne, iar România ar putea urma același drum. Pe de altă parte, state precum Suedia, Țările de Jos și Lituania susțin dezvoltarea acestei tehnologii, subliniind importanța păstrării unității pieței unice europene.
Statele care susțin carnea cultivată: un pas către sustenabilitate și inovație
Suedia, Țările de Jos, Lituania și Republica Cehă s-au declarat împotriva măsurilor restrictive propuse de Ungaria și Italia. Aceste state consideră că astfel de interdicții ar putea perturba piața unică europeană și ar îngrădi accesul consumatorilor la inovații alimentare. Potrivit Suediei, Ungaria nu a prezentat dovezi științifice clare care să arate că această carne ar prezenta riscuri pentru sănătate sau mediu, iar argumentul privind protejarea tradițiilor alimentare este considerat insuficient pentru o interdicție.
Țările de Jos subliniază că Europa are una dintre cele mai riguroase evaluări de siguranță alimentară din lume. Potrivit oficialilor olandezi, acest tip de carne ar trebui considerat o completare a metodelor tradiționale de producție a proteinelor, nu o amenințare la adresa acestora. În plus, Republica Cehă menționează că o interdicție ar încălca principiile comerțului liber și ar putea constitui un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor pe piața unică.
Aceste țări argumentează că, în loc să împiedice dezvoltarea cărnii cultivate, Europa ar trebui să valorifice potențialul acesteia de a contribui la securitatea alimentară, de a crea locuri de muncă și de a reduce emisiile de carbon. O analiză economică recentă estimează că, dacă este sprijinită adecvat, această industrie ar putea aduce 85 de miliarde de euro în economia europeană și ar putea crea 90.000 de locuri de muncă până în 2050.
Statele contra cărnii cultivate: argumente pentru tradiție și precauție
Pe de altă parte, Ungaria și Italia sunt statele care s-au opus ferm introducerii cărnii cultivate pe piața europeană, invocând necesitatea de a proteja tradițiile culinare și de a preveni riscuri pentru sănătate și mediu. Italia a interzis în mod oficial producția și comercializarea acestui tip de carne, iar guvernul a susținut că o astfel de decizie este esențială pentru a păstra autenticitatea tradițiilor alimentare italiene. Aceeași poziție a fost adoptată și de Ungaria, care a propus o lege similară, aflată în prezent în analiza Comisiei Europene.
Comisia Europeană a reacționat, menționând că interdicția ungară este inutilă și nejustificată, întrucât carnea cultivată nu este încă aprobată pentru consum în UE. De asemenea, autoritățile europene subliniază că orice produs nou alimentar trebuie să treacă printr-o evaluare științifică riguroasă efectuată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), ceea ce face ca o interdicție preventivă să fie nefondată. Comisia a avertizat că măsuri de acest tip ar putea afecta libera circulație a mărfurilor și ar putea aduce Ungariei proceduri de infringement.
În plus, România ar putea introduce, la rândul său, o interdicție asupra cărnii cultivate, însă riscă să se confrunte cu aceleași obiecții venite din partea Comisiei și a altor state membre. Seth Roberts, manager la Good Food Institute Europe, recomandă României să evite o măsură similară, afirmând că o interdicție ar putea intra în conflict cu legislația UE, așa cum s-a observat deja în cazul Ungariei.
În acest context, carnea cultivată în laborator rămâne un subiect controversat în Europa, punând față în față tradiția alimentară și inovația tehnologică. În timp ce unii susțin că aceasta ar putea transforma în bine sectorul alimentar, reducând poluarea și impactul asupra mediului, alții preferă să păstreze metodele tradiționale și să evite riscuri potențiale care nu au fost încă pe deplin studiate.