Baza militară din Biblie, devastată de ”îngerul lui Dumnezeu”, a fost descoperită de cercetători

Cercetătorii au identificat recent taberele militare folosite de regele asirian Sennacherib, ale cărui fapte de asediu asupra orașelor Lachish și Ierusalim sunt detaliate în Biblie. Aceste descoperiri aduc noi perspective asupra evenimentelor biblice și asupra modului în care asirienii și-au desfășurat campaniile militare.

Contextul istoric al asediilor

În jurul anului 701 î.Hr., Imperiul Asirian, sub conducerea regelui Sennacherib, controla un vast teritoriu care se întindea de la Golful Persic până la Marea Mediterană. Asediile asupra orașelor Lachish și Ierusalim sunt menționate frecvent în Biblie și se crede că s-au încheiat la Ierusalim când „îngerul Domnului a ieșit și a ucis o sută optzeci și cinci de mii în tabăra asiriană” (2 Regi 19:35). Cu toate acestea, inscripțiile asiriene antice oferă o versiune diferită a evenimentelor, susținând că Ezechia, regele lui Iuda, a plătit un tribut considerabil pentru a convinge asirienii să plece.

Descoperiri la Lachish

La Muzeul Britanic din Londra, există un relief care ilustrează asediul asupra orașului Lachish și arată tabăra asiriană. Stephen Compton, un cercetător independent specializat în arheologia Orientului Apropiat, a comparat acest relief cu fotografii din prima jumătate a secolului XX și a identificat un sit situat la nord de Lachish, cu o structură ovală, pe care o consideră a fi tabăra asiriană.

Compton a observat că taberele asiriene aveau adesea forme ovale. Numele arab al sitului propus este „Khirbet al Mudawwara,” iar în Evul Mediu, cuvântul „Mudawwara” putea însemna un loc unde un sultan și-ar fi amplasat tabăra militară. Acest lucru sugerează că oamenii care au trăit la sit în vremurile ulterioare știau că asirienii antici îl foloseau ca tabără militară.

Tabăra de la Ierusalim

Pentru tabăra de la Ierusalim, Compton a folosit fotografii aeriene vechi și înregistrări ale săpăturilor arheologice din secolul XIX pentru a analiza peisajul. În perioada 1881-1882, Fundul de Explorare al Palestinei a descoperit ziduri la un sit numit Jebel el Mudawwara, situat la nord de Muntele Templului. Arheologii din secolul XIX au crezut că era o tabără romană, dar înregistrările săpăturilor indică faptul că tabăra era ovală, ceea ce este specific taberelor asiriene, nu celor romane.

Dacă acest sit este locul unde Sennacherib a stabilit tabăra pentru a asedia Ierusalimul, ar putea fi și Nob, un loc care a găzduit odată Tabernacolul, sanctuarul portabil construit de Moise. Biblia menționează că Tabernacolul a fost amplasat la Nob și că Nob a fost locul unde Sennacherib s-a oprit pentru a ataca Ierusalimul.

Reacția comunității academice

Comunitatea academică a avut reacții mixte față de aceste descoperiri. Unii savanți consideră că identificarea sitului Khirbet al Mudawwara de la Lachish ca tabără asiriană este plauzibilă. Israel Finkelstein, profesor emerit de arheologie la Universitatea Tel Aviv, a declarat că „cazul Lachish este cel mai interesant” și a sugerat că următorul pas ar fi verificarea sitului suspectat pe teren.

Eckart Frahm, profesor de asiriologie la Universitatea Yale, a afirmat că este posibil ca situl Khirbet al Mudawwara să fi fost o tabără de asediu asiriană. Cu toate acestea, alți experți sunt sceptici. David Ussishkin, profesor emerit de arheologie la Universitatea Tel Aviv, care a efectuat cercetări ample la Lachish, crede că tabăra de asediu era situată la sud-vest de Lachish.

În ceea ce privește tabăra de la Ierusalim, reacțiile au fost în mare parte negative. Frahm a menționat că inscripțiile asiriene sugerează că, deși Sennacherib a blocat Ierusalimul, nu a încercat să-l ia cu asalt sau să folosească mașini de asediu. Inscripțiile asiriene afirmă că Sennacherib a construit „structuri fortificate” pentru a bloca Ierusalimul, mai degrabă decât să construiască o singură tabără.

Descoperirea potențialelor tabere militare ale lui Sennacherib aduce o lumină nouă asupra evenimentelor biblice și strategiilor militare asiriene. Deși sunt necesare săpături și cercetări suplimentare pentru a confirma aceste descoperiri, ele reprezintă un pas important în înțelegerea istoriei antice și a contextului biblic. Această cercetare continuă să evidențieze complexitatea și bogăția istorică a regiunii, oferind noi perspective asupra evenimentelor care au marcat antichitatea.