Avionul american cu patru bombe nucleare care s-a prăbușit acum 56 de ani. Ce căuta în Groenlanda

Pe 21 ianuarie 1968, în plin Război Rece, un bombardier american B-52G Stratofortress, purtând patru bombe nucleare de tip hidrogen, s-a prăbușit pe gheața din fiordul Wolstenholme, în nord-vestul Groenlandei, una dintre cele mai reci regiuni ale planetei. Incidentul a avut loc la aproximativ 11 kilometri de Baza Aeriană Thule, cea mai nordică instalație militară a Statelor Unite. Echipa de șapte persoane la bordul avionului s-a confruntat cu o criză critică după ce unul dintre membri a blocat ventilatorul de încălzire cu perne de scaun, declanșând un incendiu. Fumul dens i-a forțat pe șase dintre cei șapte membri ai echipajului să se parașuteze, unul dintre aceștia decedând în incident.

Groenlanda și misiunea nucleară secretă

În timpul Războiului Rece, Groenlanda era un teritoriu de importanță strategică pentru armata americană, situată la jumătatea distanței dintre Washington și Moscova. Deși Danemarca, căreia îi aparține Groenlanda, interzisese armele nucleare pe teritoriul său încă din 1957, dezvăluirea că SUA zburau cu arme nucleare peste Groenlanda a stârnit o criză diplomatică serioasă. Prăbușirea a dezvăluit o realitate incomodă: zborurile cu arme nucleare erau frecvente, iar incidentul a dus la contaminarea radioactivă a gheții din zonă.

Impactul bombei cu hidrogen și eforturile de curățare

Bombele transportate de avionul HOBO 28 erau de tip Mark 28 F1, bombe cu hidrogen de sute de ori mai puternice decât cele folosite la Hiroshima. Din fericire, deși bombele au fost deteriorate, nu a avut loc nicio detonare nucleară, însă materialul radioactiv a fost eliberat în urma coliziunii și a incendiului. După prăbușire, SUA și Danemarca au avut opinii diferite în privința gestionării epavei. SUA ar fi preferat să lase resturile să se scufunde în fiord, dar Danemarca a insistat ca toate bucățile de avion și gheața contaminată să fie colectate și transportate în Statele Unite. Din acest motiv, s-a demarat operațiunea „Crested Ice”, într-o cursă contra cronometru pentru a recupera resturile înainte de topirea gheții în primăvară.

În condiții extrem de dificile, cu temperaturi de -60 grade Celsius și vânturi de până la 130 de kilometri pe oră, echipele americane au străbătut ghețurile, identificând resturi radioactive cu ajutorul contoarelor Geiger. Aproape toate părțile avionului au fost recuperate, dar una dintre componentele cheie, cilindrul secundar al uneia dintre bombe, nu a fost găsită niciodată. Deși este foarte puțin radioactiv și nu poate produce o explozie spontană, acest cilindru rămâne un mister.

Implicații politice și ecologice

Relațiile dintre SUA și Danemarca au fost puternic afectate de incident, dar curățarea rapidă și eficientă a contribuit la repararea legăturilor diplomatice. Însă, în 1995, o revizuire a documentelor guvernamentale daneze a dezvăluit că premierul danez H.C. Hansen oferise permisiunea tacită pentru transportul armelor nucleare de către americani, ceea ce a creat o controversă politică internă.

În 2003, cercetători danezi au evaluat nivelurile de radioactivitate din zona fiordului Wolstenholme, descoperind urme minime de contaminare după aproape patru decenii. Chiar dacă epava nu a mai generat probleme majore, incidentul din 1968 rămâne un exemplu al riscurilor mari asociate cu transportul armelor nucleare în timpul Războiului Rece.

Baza Aeriană Thule, un punct strategic vital

În ciuda controverselor, Baza Aeriană Thule a continuat să joace un rol esențial în strategia de apărare a Statelor Unite. În anii recenți, importanța sa a crescut datorită amplasării sale ideale pentru detectarea radar a rachetelor intercontinentale. Baza a fost modernizată în 2017, pe fondul creșterii tensiunilor dintre SUA și Rusia și a activităților militare rusești în regiunea arctică.

Incidente precum cel de la Thule evidențiază fragilitatea echilibrului internațional în timpul Războiului Rece și subliniază importanța colaborării între națiuni în gestionarea riscurilor nucleare. Chiar și la 56 de ani de la prăbușire, lecțiile acestui eveniment rămân relevante în contextul geopolitic actual.