Ar putea fi unul dintre cei mai bogați oameni din Europa de Est, dar nu i-ai auzit numele niciodată. Are suficienți bani cât să cumpere o țară
Bidzina Ivanishvili, cel mai bogat om din Georgia, este un nume aproape necunoscut în afara granițelor, dar în țara sa este o figură dominantă atât pe scena economică, cât și pe cea politică. Cu o avere estimată la 7,6 miliarde de dolari, echivalentul a aproape un sfert din PIB-ul Georgiei, Ivanishvili a acumulat influență și control într-o manieră puțin cunoscută publicului larg. Ascensiunea sa de la un început modest în fostul URSS până la statutul de oligarh a fost marcată de decizii strategice, investiții în infrastructură și o prezență masivă în politică. Astăzi, locuiește într-un castel futurist deasupra Tbilisi-ului, cu heliport și un bazin cu rechini, în timp ce influența sa în viața publică a Georgiei rămâne necontestată.
Un început modest și o ascensiune spectaculoasă
Născut într-un sat sărac la periferia Uniunii Sovietice, Ivanishvili a trăit o copilărie umilă, departe de luxul care îl înconjoară acum. În tinerețe, el a muncit la o fabrică și a studiat ingineria la Tbilisi, apoi economia la Moscova. După prăbușirea URSS, Ivanishvili a intuit oportunitățile economice ale noii Rusii și a profitat din plin, investind în electronice și fondând banca Rossiyskiy Kredit, cu sediul în Moscova. Într-o perioadă haotică și plină de incertitudini, a reușit să își construiască o avere în ciuda provocărilor și a competiției acerbe din rândul oligarhilor ruși și al criminalității organizate.
Cariera sa în Rusia nu a fost lipsită de riscuri și controverse. În fața unor amenințări serioase, inclusiv răpirea fratelui său într-un complot de extorcare, Ivanishvili a fost nevoit să colaboreze cu guvernul rus pentru protecție, stabilindu-și astfel o rețea de contacte influente. Relațiile construite atunci i-au permis să își dezvolte afacerile, dar au lăsat și suspiciuni despre posibilele legături cu autoritățile ruse, o umbră care îl urmărește până astăzi.
„Salvatorul” Georgiei și rolul său în politică
În 2003, Georgia a trecut printr-o schimbare majoră de regim odată cu Revoluția Trandafirilor, care l-a înlăturat pe fostul președinte Eduard Shevardnadze. Noul lider, Mikheil Saakashvili, a promis o integrare rapidă a Georgiei în structurile occidentale, incluzând aderarea la UE și NATO. Cu toate acestea, popularitatea lui Saakashvili a început să scadă, în special după războiul din 2008 cu Rusia, care a dus la pierderea regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud.
În acest context, Ivanishvili a decis să intervină, devenind figura de opoziție principală a lui Saakashvili. În 2012, susținut de popularitatea sa, a fost ales prim-ministru al Georgiei, promițând reforme democratice și o abordare diferită față de Rusia. Deși a renunțat oficial la funcție după doar un an, influența sa a rămas puternică prin partidul de guvernământ „Visul Georgian”. Prin intermediul acestui partid, Ivanishvili a continuat să exercite un control semnificativ asupra deciziilor guvernamentale, fiind perceput ca liderul informal al țării.
Această influență asupra politicii Georgiei a atras critici atât din interiorul țării, cât și din partea Occidentului. Pe măsură ce Georgia se apropie de noi alegeri, poziția ambiguă a țării între Rusia și Occident devine din ce în ce mai vizibilă. Partidul său, „Visul Georgian”, este acuzat că favorizează o orientare pro-rusă, în detrimentul integrării europene. Totodată, Ivanishvili este perceput ca o figură care acționează în culise, ghidând politica externă a Georgiei și menținând controlul asupra deciziilor majore ale guvernului.
O influență economică și politică fără rival
Cu o avere imensă și o rețea de contacte puternice, Ivanishvili este considerat de unii critici drept „salvatorul” Georgiei, iar de alții drept o figură de umbră care manipulează politica pentru a-și menține puterea. Investițiile sale în infrastructură și filantropia sa au contribuit la susținerea imaginii de lider care își dorește binele țării. Ivanishvili a finanțat personal construcția unor drumuri, parcuri și edificii de importanță culturală, printre care Catedrala Sfânta Treime din Tbilisi. Aceste donații l-au ajutat să câștige loialitatea publicului și să construiască o imagine de filantrop.
Cu toate acestea, implicarea sa intensă în controlul instituțiilor statului, inclusiv asupra justiției și serviciilor de securitate, a atras numeroase acuzații de autoritarism. Potrivit unor rapoarte, Ivanishvili are o influență considerabilă asupra guvernului și a instituțiilor cheie, iar membri importanți ai partidului său ar depinde de sprijinul său financiar și politic. Criticii susțin că Ivanishvili a folosit această influență pentru a controla deciziile majore ale țării și pentru a limita reformele democratice.
Controlul „din umbră” și acuzațiile de legături pro-ruse
În timp ce Ivanishvili și-a construit o imagine de susținător al democrației, mulți dintre criticii săi susțin că acțiunile sale au avut drept scop real menținerea Georgiei într-o zonă de influență rusească. De-a lungul anilor, „Visul Georgian” a fost acuzat că întârzie integrarea europeană și euro-atlantică a țării, alegând să păstreze o relație relativ neutră cu Moscova. Această orientare este cu atât mai controversată în contextul războiului din Ucraina, unde tensiunile între Rusia și Occident au crescut semnificativ.
Opoziția acuză partidul de guvernământ că se apropie periculos de influența Kremlinului, iar în timpul campaniilor electorale acest aspect devine un subiect de dezbatere intensă. Susținătorii integrării în Uniunea Europeană privesc cu suspiciune implicarea lui Ivanishvili și cred că influența sa împiedică evoluția democratică a țării.
Perspectiva de viitor a Georgiei și întrebările rămase fără răspuns
Pe măsură ce Georgia se apropie de noi alegeri, rolul lui Ivanishvili în viitorul politic al țării devine din ce în ce mai important. O parte din populație încă îl vede ca pe un salvator, o figură puternică și autoritară care poate aduce stabilitate într-un context geopolitic complex. Alții, însă, îl consideră o amenințare la adresa democrației și o piedică în calea integrării europene.
Aceste tensiuni creează o dilemă profundă pentru Georgia: va continua să își mențină un curs pro-european sau va alege să rămână într-o zonă de influență rusească, condusă din umbră de oligarhi precum Ivanishvili? Oricare ar fi răspunsul, viitorul Georgiei rămâne incert, iar influența lui Bidzina Ivanishvili, atât economică, cât și politică, va continua să modeleze drumul țării pe termen lung.