Animalul de coșmar care intrigă specialiștii: „Broasca încinsă” cu coarne, care stropește sânge toxic din ochi

În lumea animalelor, există specii care ne surprind prin mecanismele lor de apărare neobișnuite, dar puține pot egala comportamentul bizarelor șopârle cu coarne, cunoscute sub numele de Phrynosoma hernandesi sau, mai popular, „broasca încinsă cu coarne”. Aceste mici creaturi din America de Nord și Centrală au dezvoltat un arsenal de tehnici de apărare care le fac să pară desprinse dintr-un coșmar, dar cel mai fascinant este abilitatea lor de a stropi sânge toxic din ochi pentru a-și deruta prădătorii.

Un mecanism de apărare unic: sângele toxic

Această șopârlă de mici dimensiuni, care ajunge la aproximativ 15 centimetri în lungime, are o abilitate incredibil de neobișnuită de a stropi sânge din ochi până la o distanță de 1,5 metri. Mecanismul prin care reușește acest lucru este la fel de interesant ca rezultatul în sine: șopârla restricționează fluxul sanguin din cap, crescând astfel presiunea și provocând spargerea unor mici vase de sânge din jurul ochilor. Sângele este apoi expulzat în fața prădătorului, cauzând confuzie și oferindu-i șopârlei o șansă de a scăpa.

Acest fenomen, cunoscut sub numele de autohemoragie, este o tehnică rar întâlnită în regnul animal și este folosit de mai multe specii de șopârle cu coarne. În cazul acestei specii, șopârla poate elibera până la o treime din cantitatea sa totală de sânge pentru a scăpa de prădători, scrie Livescience.

Cum funcționează sângele toxic

Deși această tehnică nu pare să fie la fel de eficientă împotriva păsărilor, sângele toxic al șopârlei are un efect clar asupra prădătorilor canini, cum ar fi câinii, coioții și vulpile. Aceste animale, când sunt stropite cu sânge, își scutură capul pentru a scăpa de senzația neplăcută. Se pare că șopârlele recunosc acest efect și sunt mai predispuse să își folosească apărarea împotriva prădătorilor canini.

Compoziția toxică a sângelui șopârlei provine, cel mai probabil, de la furnicile veninoase din specia Pogonomyrmex, o parte importantă din dieta acestor reptile. Deși sângele nu este otrăvitor, gustul său extrem de neplăcut îi descurajează pe prădători să continue atacul. Șopârlele sunt imune la veninul furnicilor datorită unei substanțe din sângele lor care neutralizează efectul toxic al acestora.

O combinație de strategii de apărare

Sângele toxic nu este singurul truc pe care șopârlele cu coarne îl au la dispoziție. Aceste creaturi au dezvoltat și alte metode eficiente de apărare împotriva prădătorilor. În primul rând, forma lor plată și pielea cu modele marmorate le oferă un camuflaj excelent în mediul înconjurător, făcându-le greu de detectat.

În plus, șopârlele sunt acoperite de spini ascuțiți, inclusiv două coarne mari pe cap. În cazul în care un prădător încearcă să le muște, șopârlele își îndoaie capul pentru a-și expune coarnele ascuțite, descurajând atacatorii. De asemenea, șopârlele au capacitatea de a-și umfla corpurile la dimensiuni duble, făcându-le să pară mai intimidante și chiar provocând prădătorii să se sufoce dacă încearcă să le înghită.

Fascinația specialiștilor față de „broasca încinsă”

Specialiștii în biologie și herpetologie sunt intrigați de complexitatea comportamentului acestei șopârle. Abilitatea sa de a combina mai multe mecanisme de apărare — de la camuflaj, la sângele toxic și coarnele ascuțite — o face un subiect fascinant de studiu. Această adaptabilitate extremă îi permite să supraviețuiască într-un mediu ostil, cum ar fi deșertul Gobi, unde prădătorii sunt mereu în căutarea unei mese ușoare.

Prin toate aceste mecanisme de apărare, șopârla cu coarne rămâne un exemplu remarcabil de adaptare evolutivă și de supraviețuire în sălbăticie. În pofida dimensiunilor sale mici și a aspectului inofensiv, această „broască încinsă” cu coarne este o adevărată forță a naturii, demonstrând că mărimea nu este întotdeauna un indicator al capacității de a supraviețui.