Altar Stone de la Stonehenge ar putea proveni din Scoția, la peste 700 de kilometri distanță: Misterul transportului unei pietre de 6 tone în epoca de piatră

Un nou studiu sugerează că faimoasa Altar Stone de la Stonehenge, un bloc masiv de gresie situat în centrul acestui monument neolitic, ar putea avea origini surprinzătoare în nord-estul Scoției, la cel puțin 700 de kilometri distanță de amplasarea sa finală din sud-vestul Angliei.

Această descoperire adaugă o nouă dimensiune intrigantă poveștii din spatele unuia dintre cele mai celebre situri arheologice din lume.

Ce au descoperit cercetătorii despre Stonehenge

Construcția Stonehenge-ului a început acum aproximativ 5.000 de ani, suferind multiple modificări și adăugiri pe parcursul a două milenii. Până recent, se credea că monumentul era format din două tipuri de roci: sarsenul, de dimensiuni mari și iconic, care a fost probabil extras de la aproximativ 25 de kilometri distanță, în apropiere de Marlborough, și pietrele albastre mai mici, colectate din dealurile Preseli din sud-vestul Țării Galilor.

Pentru mult timp, s-a presupus că Altar Stone, un bloc mare de gresie măsurând 5 pe 1 metru, îngropat plat în inima monumentului, era una dintre pietrele albastre din Țara Galilor. Cu toate acestea, cercetările recente au arătat că această ipoteză nu este corectă.

Pentru a descoperi originile misterioase ale acestei pietre, oamenii de știință de la Curtin University și Aberystwyth University au examinat mai îndeaproape compoziția geochimică a pietrei. Potrivit lui Anthony Clarke, autor principal al studiului și doctorand la Curtin University’s School of Earth and Planetary Sciences, Altar Stone este compusă din boabe individuale de nisip, asemănătoare cu cele de pe plajă, care au fost comprimate împreună de-a lungul timpului geologic.

Cum a fost mutată celebra piatră

Unele dintre aceste boabe conțin uraniu, care se descompune în plumb într-un ritm cunoscut, permițând astfel oamenilor de știință să dateze aceste boabe și să stabilească o „amprentă” temporală.

„Aceste amprente pot fi comparate statistic cu rocile sursă din Marea Britanie și Irlanda. Când am făcut asta, am descoperit că Altar Stone era foarte distinctă și provenea din Scoția”, a explicat Clarke.

În mod special, Altar Stone împărtășește similitudini remarcabile cu gresia roșie veche din bazinul Orcadian din nord-estul Scoției, aflat la aproximativ 750 de kilometri de Stonehenge.

„Când am aflat că este din Scoția, echipa mea și cu mine ne-am gândit: ‘Nu se poate ca oamenii să fi mutat această piatră. Este pur și simplu prea departe’. Este complet fără precedent”, a adăugat Clarke.

Echipa a investigat și posibilitatea ca piatra să fi fost mutată spre sud prin intermediul ghețarilor, însă au constatat că aproape toate fluxurile de gheață din ultimul milion de ani s-au deplasat spre nord, direcția opusă. De asemenea, nu există semne de mișcare a gheții pe piatră, ceea ce i-a condus la concluzia că singura modalitate prin care Altar Stone ar fi putut parcurge această distanță uriașă ar fi fost transportul maritim.

Există numeroase dovezi arheologice care arată că rutele de transport maritim erau bine stabilite în Europa neolitică, iar oamenii dezvoltaseră vase surprinzător de sofisticate în acea perioadă. Deși transportul Altar Stone ar reprezenta cea mai lungă călătorie înregistrată pentru orice piatră folosită într-un monument din acea epocă, nu este o idee total nebunească să ne imaginăm că piatra a fost transportată de-a lungul coastei Marii Britanii.

„Se pare că lumea antică era mult mai conectată decât am putea crede”, concluzionează Clarke.

Studiul care a dus la aceste concluzii a fost publicat în jurnalul Nature, aducând o nouă lumină asupra unui mister vechi de mii de ani.