A ținut cu rușii, lacom și corupt, i-a arestat pe Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza. Ce s-a întâmplat cu domnitorul Mihail Sturdza, de fapt

Mihail Sturdza, una dintre figurile semnificative ale istoriei Moldovei, s-a născut pe 24 aprilie 1794, într-o perioadă de mare schimbare și instabilitate în Principatele Române.

Fiul Marelui Logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Callimachi, Mihail a crescut într-un mediu influent, fiind nepotul domnitorului fanariot Grigore Callimachi, ceea ce i-a influențat parcursul în viață, fără niciun dubiu.

Educația lui Sturdza fost asigurată de către abatele francez Lhommé, un preot catolic refugiat după Revoluția franceză în Principatele Române.

Abatele Lhommé, un dascăl priceput, a exercitat o influență majoră asupra viitorului domnitor, oferindu-i lecții de retorică, istorie și latină, îndemnându-l să se implice în rezolvarea problemelor sociale și economice ale vremii.

Printre primii pro-ruși ai țării

Ca mulți dintre boierii vremii, Mihail Sturdza s-a implicat în politica pro-rusă a momentului, încercând să elibereze Moldova de sub dominația turcească.

Însă preocupările sale nu se limitau doar la aspectele politice. Criticând administrația locală și inechitățile sociale, Sturza era preocupat de modernizarea Moldovei și de îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației.

Cu sprijinul Imperiului Otoman și al Rusiei, Mihail Sturza a devenit domnitor al Moldovei în luna aprilie a anului 1834.

Una dintre primele sale acțiuni a fost susținerea lui Gheorghe Asachi în fondarea Academiei Mihăilene, prima instituție universitară din istoria modernă a Principatelor Române.

În cadrul acestei academii, se țineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică și alte discipline, contribuind astfel la progresul educației și culturii în Moldova.

A modernizat Moldova

Pe parcursul domniei sale, Moldova a cunoscut un amplu proces de modernizare. Au fost construiți sute de kilometri de drumuri și poduri, însă au fost începute inclusiv principalele trasee rutiere ale țării.

Mai mult decât atât, Mihail Sturdza a adoptat măsuri importante în domeniul social și economic, cum ar fi desființarea sclaviei și eliberarea țiganilor sub dominație domnească și mănăstirească.

Controversele din spatele domnitorului Mihail Sturdza

Cu toate acestea, domnia lui Sturza nu a fost lipsită de controverse. Lăcomia și corupția au fost criticate frecvent, iar vânzarea de titluri nobiliare și funcții pentru bani a stârnit nemulțumirea unor cercuri sociale din ce în ce mai vocale la adresa sa.

Și ca să fie treaba, treabă, în 1848, Mihail Sturdza a reprimat mișcarea revoluționară a tinerilor moldoveni, arestând și exilându-i pe cei pe care îi considera periculoși pentru statutul pe care îl avea. Printre cei pe care i-a arestat s-au numărat Mihail Kogălniceanu, dar și viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza. Totuși, se întâmplă ca de fiecare dată și Sturdza nu scapă de cea mai mare frică a sa, după cum vei afla în următoarele paragrafe.

Imediat după ocupația ruso-turcă a Principatelor Române și Convenția de la Balta Liman din 1849, Mihail Sturdza a fost demis din funcție și a plecat în exil. A trăit restul vieții sale în afara țării, murind la Paris pe 8 mai 1884, la vârsta de 90 de ani.

Mihail Sturdza a fost căsătorit de două ori și a avut patru copii. Căsătoria sa cu Elisabeta Rosetti, fiica lui Vasile Rosetti, a rezultat în doi fii, Dimitrie și Grigore. Ulterior, s-a recăsătorit cu Smaranda Vogoride, cu care a avut încă doi copii, Mihail și Maria.

Moștenirea lui Mihail Sturza rămâne una controversată, dar indiscutabilă, având în vedere că a făcut și lucruri bune pentru Moldova.

Contribuțiile domnitorului Mihail Sturdza la modernizarea Moldovei și la promovarea educației și culturii sunt recunoscute și în zilele noastre.

În mod absolut evident, criticii săi își amintesc de aspectele negative ale domniei sale, cum ar fi corupția și reprimarea opoziției politice, dar politica este așa cum este, cum o știm cu toții și va continua să fie sute de ani de-acum încolo.