A existat deja Ragnarök? Descoperiri despre posibila apocalipsă vikingă

O legendă scandinavă spune că o iarnă prelungită și crâncenă, numită Fimbulwinter, ar anunța sfârșitul lumii – Ragnarök. Aceasta, cunoscută și ca „Marea Iarnă”, este descrisă ca o perioadă de trei ani în care nu există vară, iar frigul extrem și lipsa de hrană duc la lupte între oameni pentru supraviețuire. Cu toate acestea, cercetătorii au început să creadă că Fimbulwinter ar putea avea o bază reală, legată de o perioadă climatică deosebit de dură din istoria omenirii.

Descoperiri recente din Danemarca sugerează că o iarnă prelungită a avut loc în jurul anului 536 d.Hr., un an considerat printre cei mai dificili din istorie. Această perioadă de frig extrem, provocată de erupții vulcanice masive în emisfera nordică, a acoperit globul cu un strat dens de cenușă și gaze sulfuroase, blocând lumina solară și provocând un adevărat „dezastru climatic”. Temperaturile au scăzut dramatic, iar seceta, foametea și ciuma bubonică au afectat întreaga lume, inclusiv zone din China, Peru și Egipt. În Europa, efectele acestei „ierni vulcanice” au fost devastatoare, iar Danemarca nu a fost ocolită.

Analiza inelelor de stejar și efectele asupra agriculturii în Danemarca

Cercetătorii de la Muzeul Național al Danemarcei au analizat inelele anuale din peste 100 de fragmente de stejar din secolul al VI-lea și au descoperit că între anii 536 și 542 d.Hr. creșterea copacilor a fost extrem de redusă sau absentă, mai ales în verile dintre 539 și 541 d.Hr. Morten Fischer Mortensen, cercetător principal în cadrul muzeului, a explicat că aceste rezultate indică o perioadă de criză agricolă severă. Într-o societate bazată pe agricultură, lipsa recoltei era catastrofală, iar aceasta este confirmată de alte cercetări care arată o scădere drastică a producției de cereale și abandonarea unor zone de locuit.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că artefactele de aur, cum ar fi coarnele de aur și alte tezaure din epoca vikingă, par să provină din această perioadă, dar că după această epocă au dispărut treptat, sugerând că oamenii ar fi sacrificat obiecte valoroase pentru a îmbuna zeii, sperând să readucă soarele.

Este interesant că, în urma acestor ierni aspre, agricultura a început să se diversifice, iar oamenii au început să cultive secară, o cereală mai rezistentă la lipsa soarelui. Această adaptare a permis comunităților să își crească rezistența alimentară în fața unei posibile crize similare. Morten Fischer Mortensen sugerează chiar că tradiția de a consuma pâine de secară în această regiune ar putea avea rădăcini în adaptările climatice de după această perioadă critică.

Teorii despre legătura dintre mit și evenimente istorice reale

Deși nu există dovezi directe că Fimbulwinter descrie acest dezastru climatic din secolul al VI-lea, coincidențele sunt greu de ignorat. Mortensen și echipa sa subliniază că miturile pot fi uneori ficțiuni pure, dar pot conține și ecouri ale unor adevăruri din trecutul îndepărtat. Potrivit acestora, legendele despre Fimbulwinter și Ragnarök ar putea proveni din memoria colectivă a unor vremuri de criză și de transformare, care au lăsat amprente adânci în cultura nordică.

Cercetările aduc o perspectivă fascinantă asupra modului în care evenimentele reale și extreme din istorie pot influența mitologia și convingerile spirituale ale unui popor. Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, arată că schimbările climatice majore au avut un impact profund asupra vieții în Danemarca și în alte regiuni nordice, iar interpretarea acestor schimbări poate fi reflectată în miturile despre Fimbulwinter.