Suntem, sau nu, centrul Universului? Răspunsul este ambiguu și greu de înțeles de mintea umană

Cu aproximativ 14 miliarde de ani în urmă, a luat naștere tot ceea ce cunoaștem astăzi, sub numele de Big Bang.

Universul vizibil are o lungime de aproximativ 94 de miliarde de ani-lumină, dar asta nu este tot, ci numai ce putem vedea. Dacă este să luăm acest aspect în considerare, Terra este, practic, în centrul Universului.

Ceea ce vedem are două proprietăți foarte importante definite de cosmologi: Universul este izotrop și uniform. Izotrop înseamnă, practic, că arată la fel din orice direcție din care te uiți și uniform înseamnă că la cea mai mare scară este același peste tot.

Care este, de fapt, centrul Universului nostru?

Aceasta este o întrebare cu un răspuns dificil, de vreme ce totul ține de perspectivă. Așa cum menționam anterior, am putea să luăm în calcul că ne aflăm în centrul acestuia, raportat la ceea ce putem vedea în jurul nostru, având posibilitatea de a observa în toate direcțiile la o distanță egală.

Chiar și așa, de-a lungul timpului, astronomii au emis ipoteza potrivit căreia Universul este infinit, ceea ce, în definitiv, ar însemna că nu are, de fel, un centru.

Luăm posibilitatea inversă, adică aceea în care este, totuși finit, cu toate că, la fel ca precedenta, este greu de digerat. În cazul în care este finit, nu putem ști cu siguranță în ce parte a Universului ne situăm, de fapt. Am putea fi la o margine de Univers, așa cum am putea, în egală măsură, să ne aflăm chiar în centru acestuia.

Evident, atât noțiunea infinitului, cât și cea a finitului sunt concepte greu de explicat minții umane. Pe de-o parte, omul are tendința de a se gândi că infinitul trebuie să se oprească cândva. Dar dacă i se găsește capătul, ce este, cu adevărat, dincolo de el? Iată un paradox care va rămâne în această formă mult timp, de acum încolo. Există șanse infime ca astronomii să ne lămurească prea curând.