Singurul suflet care a știut că Titanicul se va scufunda: pisica Jenny și-a dat puii jos de pe navă înainte de plecare

Povestea scufundării Titanicului este, poate, una dintre cele mai cunoscute istorisiri la nivel mondial, iar acest lucru i se datorează, în mare marte, regizorului James Cameron, cel care a realizat, în anul 1997, filmul Titanic, câștigător a unui număr impresionant de premii Oscar.

Iar dacă poveștile oamenilor care au murit sau au supraviețuit, în urma coliziunii navei cu un aisberg le cunoaștem, cel puțin într-o oarecare măsură, mai puține se știu despre animalele care au existat la bordul navei.

Pe lângă cei 2240 de oameni de pe Titanic, existau, de asemenea, aproximativ doisprezece animale de companie.

Câinii de pe navă (trei dintre ei supraviețuitori) au devenit o notă de subsol interesantă în povestea tragică.

Se știu, totuși, mai puține amănunte despre pisica care a locuit pe Titanic în ultimele săptămâni de dinainte de tragedie. La fel ca multe altele, și povestea pisicii Jenny este învăluită în mister, neștiindu-se cu exactitate ce s-a întâmplat cu aceasta, însă existând o serie de teorii.

Una dintre acestea pare, totuși, să reprezinte adevărul, au susținut o serie de surse.

Pisica Jenny ajuta la reducerea populației de șobolani de pe Titanic

Conform a ceea ce se știe, Jenny s-ar fi aciuat pe Titanic în timp ce nava se afla încă în Belfast, dar nu a primit același tratament de primă clasă ca pasagerii canini care s-au îmbarcat pe linia oceanică împreună cu proprietarii lor.

Jenny era o pisică fără stăpân, ceea ce înseamnă că i se permitea să cutreiere liber pe punți și să ajute la înlăturarea populației de șobolani de pe Titanic.

Neavând cine să o urce pe o barcă de salvare, așa cum a fost cazul celor doi pomeranieni norocoși și a unui pechinez, s-a crezut că povestea lui Jenny nu ar fi avut un final fericit. Pisica nu a mai fost niciodată văzută după ce nava s-a scufundat, ceea ce a dus la teribila concluzie.

Jenny ar fi știut că Titanicul urmează să se scufunde

Totuși, în ciuda primei concluzii, se pare că există marea posibilitate ca pisica să fi scăpat, totuși, cu viață.

Stewardesa Violet Jessop, care a supraviețiuit tragediei de pe Titanic, a spus că pisica ar fi dat naștere câtorva pisoi la începutul lui aprilie 1912, înainte ca Titanic-ul să plece spre New York.

Odată ajunsă la bordul navei, Jenny și-ar fi revendicat un colț confortabil din bucătărie, unde ea și nou-născuții ei ar fi fost îngrijiți de un marinar irlandez pe nume Joseph Mulholland.

Potrivit relatărilor femeii, Jenny nu și-ar fi ținut familia mult la bordul navei. În momentul în care Titanicul a părăsit portul din Belfast și a acostat la Southampton pentru a se pregăti pentru prima sa călătorie, Mulholland a văzut-o pe pisică transportându-și pisoii pe uscat unul câte unul și abandonând nava.

Membrul echipajului a luat asta ca pe un semn rău și a decis să o urmeze pe Jenny, renunțând la călătorie. Câteva zile mai târziu, atât instinctele lui Jenny, cât și ale lui Mulholland s-au dovedit a fi întemeiate, de vreme ce Titanicul avea să ia mii de vieți omenești și să le îngroape, pentru vecie, în Oceanul Atlantic.

Dacă această poveste este reală, se pare că pisica de pe Titanic a putut anticipa ceea ce constructorii și echipajul ei au considerat imposibil.

Pe lângă faptul că și-a cruțat pisoii de o moarte sigură, este posibil ca Jenny să fi salvat viața unui membru al echipajului.

Această poveste optimistă nu a fost niciodată confirmată, dar atât timp cât adevărata soartă a lui Jenny rămâne un mister, legenda pisicuței cu „puteri paranormale” de pe nava Titanic are șanse reale să rămână de-a pururi în folclor și foarte „vie”.